Stricati sau doar maturi?

Ce inseamna sa fii o persoana puternica sau o femeie puternica ?

De multe ori acest lucru este interpretat gresit de multa lume ca o caracteristica de indiferenta fiindca multi nu sunt atenti la detalii.

Daca iti ofer libertatea sa iesi cu prietenii tai, chiar si cu fostele cu care ai ramas prieten nu inseamna ca nu-mi pasa de tine. Inseamna ca sunt destul de matura cat sa te las ca individ sa iei responsabilitatea deciziilor tale si sa-ti asumi consecintele in caz ca o dai in bara. Te las sa fii destul de inteligent cat sa nu faci lucruri care tie nu ti-ar place sa-ti fie facute.

Daca nu te stresez in fiecare ora a zilei este fiindca inteleg ca esti un individ si ca fiecare persoana are nevoie de timpul si spatiul lui singur. Singurele momente in care o sa te stresez este atunci cand simt ca ceva nu este in regula sau ca ascunzi lucruri pe care le putem comunica si rezolva impreuna.

Daca dupa o cearta, iti dau explicatia de ce am reactionat in acel fel este ca in timp sa incepi sa intelegi de ce si cum reactionez sau care sunt acele puncte sensibile din cauza careia am ajuns in acel stadiu.

Daca nu ridic tonul, nu te jignesc si daca nu tip in timpul unei discutii contradictorii sau certuri, inseamna ca iti acord un anumit respect care ma astept sa fie reciproc.

Daca atunci cand ne despartim, nu iti fac o scena, nu plang sau nu iti sar in cap, este fiindca nu vad logica. Este fiindca in acel moment, mecanismul meu de aparare nu permite eliberarea unor emotii care ar putea sa iti influenteze decizia. Ai luat o decizie atunci spoer ca esti pregatit pentru responsabilitatea si consecintele care vin impreuna cu ea. Nu vad rostul obligarii unei persoane sa participe la partea ta emotionala daca a fost atat de usor sa renunte la tine. Prefer sa plec cu barbia in sus chiar daca poate drumul spre casa va fi mai greu. Demnitatea este atat de importanta si trebuie aparata fiindca este ultimul lucru pe care vrei sa-l pierzi pentru o persoana care pur si simplu nu te merita.  Asta nu inseamna ca nu o sa ma gandesc la tot si ca in timpul in care o sa fiu singura , nu o sa am o rabufnire de emotii in confortul meu.

Pentru persoanele care se intreaba de ce ? Fiindca de multe ori, ne-am saturat de rautatiile oameniilor si cumva ca sa ne aparam de rautatea lor, ne controlam emotiile pana in punctul in care cateodata devenim atat de detasati fata de persoane incat este foarte greu sa iti dai seama ce si ce nu ne deranjeaza. Cateodata intelegem uneori ca trebuie sa lasam oamenii sa-si urmeze drumurile si sa dea singuri cu capul de perete fiindca altfel, oamenii nu invata.

Cateodata cele mai puternice persoane, sunt deobicei cele mai ranite si empatice, dar care nu-si permit sa-si arate emotiile fiindca stiu ca ceilalti vor profita de ele.  Nici macar nu-si dau seama din cauza egoismului si orgoliul, dar vor face asta.  De multe ori, tocmai persoanele puternice, care se gandesc atat de putin la cum sa intoarca situatiile negative in favoarea lor sunt cele care sufera cel mai mult.

Poate ca suntem niste persoane stricate sau poate ca astea sunt de fapt calitatiile unei relatii mature. Nu stiu, dar observ de multe ori ca scandalurile si scenele emotionale sunt mult mai apreciate fiindca sunt vizibile si high maintenance, dar persoanele calme, mai greu de citit care incearca sa iti ofere sau sa te invete de bine, ajung persoanele de treaba, lasate si uitate intr-un colt.

Reclame

Get over yourself

Nu pot numi titlul acestei postari astfel fiindca ceea ce o sa scriu nu este neaparat placut. Tematica acestui post vor fi despartirile dupa relatiile de durata scurta cum sunt cele de o luna sau doua. Inainte, cand eram mai spre adolescenta si cand treceam prin aceste relatii ca prin apa pot spune ca ma afectau si pe mine fiindca ce e drept, erau intense. Era intensa interactiunea de cunoastere a persoanei noi si erau intense sentimentele de curiozitate si atractie, dar cam atat.

Desigur, nu putem compara despartirea dupa o relatie de o luna cand totul este roz cu o relatie de o durata mai lunga de 8 luni cu iubitul/a si care tinde spre ani buni. Sentimentele sunt diferite si mult mai complexe odata ce trece timpul fiindca usor, usor apuci sa tai prin vorbele acelei persoane si sa o cunosti cu adevarat. Intr-o relatie de o luna, ajungi doar sa vorbiti si sa exploatati lucrurile comune fara sa vezi persoana in intregime cu tot cu defectele ei si de asta raman cateodata perplexa cand aud ca vai cat a suferit x din cauza unui bou sau a unei vaci ( depinde de caz).

Nu suntem importanti ba din contra in relatiile atat de scurte, pur si simplu suntem un desert nou pe care nu l-au incercat inca si am lasat sau nu, un gust placut. Daca devenim un desert placut de-a lungul timpului, nu avem de unde sa stim fiindca niciunul din noi nu este sincer in totalitate cu cealalta persoana. Imi amintesc, la inceputul celei mai lungi relatii ale mele, amandoi am mintit asupra anumitor lucruri care la sfarsit s-au dovedit a fi lucrurile care ne-au despartit. Amandoi, cu mana pe inima am sustinut ca noi nu suntem genul care sa insele sau ca n-am inselat in relatiile anterioare fiindca deh, nu faci impresie buna recunoscand din prima ca ai facut asta, nu? Totul era intens, era ce credeam ca am nevoie in acel moment asa ca am vrut aceasta interactiune cu el. L-am vrut din tot sufletul chiar daca nu era in totalitate ceea ce am zis ca o sa caut pentru mine.

Dupa 1 an si 8 luni, ne-am despartit dupa ce m-a inselat prima data cu cea mai buna prietena a lui si total pe nepregatite cand ziceam ca lucrurile sunt ok si instictele mele nu erau in alerta. Au trecut cateva luni si l-am primit inapoi fiindca am zis ca totusi merita a doua sansa cu mine vazand cat de mult ii parea rau. Am zis ca e diferit, ca e rational si destul de umil cat sa-si recunoasca greselile si sa invete de pe urma lor plus, ca fraiera il iubeam. Vedeti voi, nu sunt cea mai deschisa persoana si cateodata par indiferenta, dar asta fiindca imi calculez miscarile de 10x ori inainte si asta poate duce la un rezultat bun sau unul total anapoda ca nah, creierul meu se mai si scurtcircuiteaza daca analizez prea mult. In iubire, o sa ziceti ca n-ar trebui sa se intample asta, dar nu este adevarat fiindca tocmai aici mi se pare ca se intampla lucrul asta cel mai des. Hai sa revenim si sa spunem ca conditiile de impacare pentru amandoi au fost sinceritatea, schimbarea si ca eu sa ma deschid si sa nu mai analizez lucrurile atat de mult. Pot spune ca a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o cand zic ca m-am deschis total fata de el fiindca la sfarsit, am vazut si am simtit cum se indragostea iar de o prietena de a lui deci…m-a inselat iar si de data asta ne-am despartit de tot.

Vedeti voi, intr-o relatie inevitabil doi indivizi se completeaza in actiuni si cumva nu exista o egalitate in sentimente. Intotdeauna cineva va iubi mai mult sau unul din cei doi va oferi mai mult decat celalalt si daca nu sunt pe planurile care sa satisfaca ambele persoane, riscul ca totul sa se piarda totul este foarte mare. Urmatorii 2 ani au fost plini de certuri constante fiindca abia atunci incepeam sa ne cunoastem cu adevarat si defectele erau mult prea mari pentru a fi inghitite.

Intr-o luna si ceva n-ai cum sa ai toate aceste lucruri si mai mult de atat, n-ai cum sa treci prin toate aceste sentimente si acest zbucium sufletesc pe care ti-l ofera experienta intensa de o luna cu o anumita persoana. Din punctul meu de vedere, n-ai cum sa cunosti singuratatea intr-o relatie de o luna sau cum sa fii vulnerabil fata de cealalta persoana fara blocaje si sa cresti cu aceea persoana in aceeasi directie sau directii diferite. Intr-o luna, doua de relatie n-ai cum sa traiesti complexitatea sentimentelor care sa te duca la extremele limitelor tale sau confortul de a fi tu insuti in jurul ei/ lui. N-ai cum sa simti intepaturile constante care usor, usor chiar daca le ignori, isi lasa o anumita pata pe sufletul tau.

Iubirea nu apare intr-o perioada scurta ci e confundata cu atractia, feromoni si sentimentul placut de exploatare a lucrurilor comune ce va atrag si atat. Ajungi cumva sa tii la aceea persoana, dar nu poti spune c-o iubesti fiindca in primul rand nu o cunosti.

Despartirea de o persoana cu care ai stat ani intregi este ca un handicap. Este acel seniment ca ti-ar lipsi un membru din tine si ca n-ai avea cum sa-l recuperezi chiar daca n-ai vrea asta. Dupa atata timp petrecut impreuna, iti lipsesc activitatiile, ajungi sa compari tot timpul si cumva vezi defectele lui in alte persoane fara sa intelegi ca se pot manifesta diferit si te indepartezi din prima. Blocajele emotionale sunt mult mai mari si mai tari si cateodata nesigurantele si amintirile te opresc din a simti ceva pentru o persoana noua. Nu mai poti asculta aceleasi melodii fiindca stii ca era melodia ta si a lui sau refuzi si renunti la anumite lucruri pe care iti placea sa le faci fiindca stii ca iti amintesc de el prea mult. Incerci sa scapi de lucrurile care sunt de la el sau le pui undeva departe fiindca nu isi mai au locul si cel mai mult, incerci sa iti regasesti propria persoana care dupa experienta neplacuta si prelungita, cumva s-a ascuns undeva departe.

De asta nu pot sa mai inteleg cum poti suferi dupa o persoana cu care ai fost doar o luna fiindca pierderea ei nu se va compara niciodata cu pierderea unei persoane cu care ai stat ani intregi. Nu o sa se compare niciodata pierderea intensitatii de inceput cu pierderea viselor create impreuna de-a lungul anilor si a promisiunilor, a sentimentelor de fericire intensa si in acelasi timp de tristete si furie fiindca nici o relatie nu e perfecta.

Asa ca mesajul meu pentru fetele/ femeile si chiar si a barbatiilor care sufera dupa o relatie de scurta durata este: get over yourself and move on !