Stricati sau doar maturi?

Ce inseamna sa fii o persoana puternica sau o femeie puternica ?

De multe ori acest lucru este interpretat gresit de multa lume ca o caracteristica de indiferenta fiindca multi nu sunt atenti la detalii.

Daca iti ofer libertatea sa iesi cu prietenii tai, chiar si cu fostele cu care ai ramas prieten nu inseamna ca nu-mi pasa de tine. Inseamna ca sunt destul de matura cat sa te las ca individ sa iei responsabilitatea deciziilor tale si sa-ti asumi consecintele in caz ca o dai in bara. Te las sa fii destul de inteligent cat sa nu faci lucruri care tie nu ti-ar place sa-ti fie facute.

Daca nu te stresez in fiecare ora a zilei este fiindca inteleg ca esti un individ si ca fiecare persoana are nevoie de timpul si spatiul lui singur. Singurele momente in care o sa te stresez este atunci cand simt ca ceva nu este in regula sau ca ascunzi lucruri pe care le putem comunica si rezolva impreuna.

Daca dupa o cearta, iti dau explicatia de ce am reactionat in acel fel este ca in timp sa incepi sa intelegi de ce si cum reactionez sau care sunt acele puncte sensibile din cauza careia am ajuns in acel stadiu.

Daca nu ridic tonul, nu te jignesc si daca nu tip in timpul unei discutii contradictorii sau certuri, inseamna ca iti acord un anumit respect care ma astept sa fie reciproc.

Daca atunci cand ne despartim, nu iti fac o scena, nu plang sau nu iti sar in cap, este fiindca nu vad logica. Este fiindca in acel moment, mecanismul meu de aparare nu permite eliberarea unor emotii care ar putea sa iti influenteze decizia. Ai luat o decizie atunci spoer ca esti pregatit pentru responsabilitatea si consecintele care vin impreuna cu ea. Nu vad rostul obligarii unei persoane sa participe la partea ta emotionala daca a fost atat de usor sa renunte la tine. Prefer sa plec cu barbia in sus chiar daca poate drumul spre casa va fi mai greu. Demnitatea este atat de importanta si trebuie aparata fiindca este ultimul lucru pe care vrei sa-l pierzi pentru o persoana care pur si simplu nu te merita.  Asta nu inseamna ca nu o sa ma gandesc la tot si ca in timpul in care o sa fiu singura , nu o sa am o rabufnire de emotii in confortul meu.

Pentru persoanele care se intreaba de ce ? Fiindca de multe ori, ne-am saturat de rautatiile oameniilor si cumva ca sa ne aparam de rautatea lor, ne controlam emotiile pana in punctul in care cateodata devenim atat de detasati fata de persoane incat este foarte greu sa iti dai seama ce si ce nu ne deranjeaza. Cateodata intelegem uneori ca trebuie sa lasam oamenii sa-si urmeze drumurile si sa dea singuri cu capul de perete fiindca altfel, oamenii nu invata.

Cateodata cele mai puternice persoane, sunt deobicei cele mai ranite si empatice, dar care nu-si permit sa-si arate emotiile fiindca stiu ca ceilalti vor profita de ele.  Nici macar nu-si dau seama din cauza egoismului si orgoliul, dar vor face asta.  De multe ori, tocmai persoanele puternice, care se gandesc atat de putin la cum sa intoarca situatiile negative in favoarea lor sunt cele care sufera cel mai mult.

Poate ca suntem niste persoane stricate sau poate ca astea sunt de fapt calitatiile unei relatii mature. Nu stiu, dar observ de multe ori ca scandalurile si scenele emotionale sunt mult mai apreciate fiindca sunt vizibile si high maintenance, dar persoanele calme, mai greu de citit care incearca sa iti ofere sau sa te invete de bine, ajung persoanele de treaba, lasate si uitate intr-un colt.

Reclame

Valentine’s Day: De sarbatorit sau nu?

In fiecare an, pe facebook parca se dau dezbaterile nationale in privinta acestei sarbatori si daca cumva este etic sau nu sa o sarbatoresti. Sunt de acord ca Romania este in predominanta plin de crestini ortodoxi si ca asta este identitatea religioasa majoritara, dar asta inseamna sa asculti tot ce spune Biblia. Asta cumva inseamna sa te duci la Biserica, sa-ti bati nevasta, sa injuri ca la usa cortului si apoi ca ai dreptul sa ii faci pe cei care isi aleg propriile sarbatori si credinte, ipocriti fiindca tu ai dreptul majoritatii?

Ce inseamna sa ai credinta ? Inseamna sa urmezi orbeste o carte sau sa crezi in ceea ce zice o persoana fara sa pui la indoiala cuvintele? Fara sa ai dreptul sa iti faci alegerile personale in functie de situatiile sau lucrurile cu care te identifici? Daca un om care este crestin ortodox, urmeaza toate regulile desi nu este neaparat in acord cu toate, nu este la fel de ipocrit ca cel care se numeste crestin ortodox si incalca anumite pilde? Una se numeste ipocrizia fata de sine insusi ca persoana si alta ipocrizia fata de celelalte persoane fiindca in ambele cazuri este o manifestare a falsitatii, nu? Atunci, nu este o dovada de sinceritate sa consideri ca desi in majoritate, crezi in x asta nu inseamna ca te identifici cu tot ce inseamna aceea religie si ca nu te reprezinta in totalitate ca persoana.

Asa ca daca alegi sa sarbatoresti Valentine’s Day, asta nu te face ipocrit ci sincer cu tine cat si cu altii deoarece nu te lasi condus de credinta ta astfel incat sa iti ignori propriile preferinte individuale. Nu mi se pare o dovada de ipocrizism sa ai preferinte personale si sa nu alegi sa crezi orbeste in ceva ci o dovada de ratiune si individualitate. Cei care nu sunt de acord, sunt doar in bataia de foc al razboiului intre fanatici care considera credinta a fi ceva ce trebuie urmat orbeste. Sa nu uitam ca pana la urma Biblia a fost scrisa de un om si daca Dumnezeu raspandeste in sine iubirea, de ce nu ar fi de acord cu Valentine’s Day care in sine este o sarbatoare care pune accent tocmai pe asta. Nu cumva, este perceptia cuiva care a dorit sa diferentieze atat de mult religiile incat a innegrit anumite valori ale acelei religii?

Nu consider ca exista o religie suprema ci consider ca exista ceva superior noua, dar din cauza dorintei de afirmare, fiecare profet si-a insusit anumite valori pentru a diferentia propria viziune si apoi pentru a o impune celorlalti in varianta sa distorsionata. Consider ca religia in ziua de azi este o viziune distorsionata care impiedica multi oamenii in a-si afla propria identitate fara a fi stigmatizati de catre ceilalti.

Daca tu consideri ca Valentine’s Day sau Halloween este o sarbatoare cu care te identifici sau pur si simplu, este mai aproape de preferintele tale ca mesaj, atunci ar trebui sa o sarbatoresti indiferent de ceea ce cred ceilalti. Poti sa fii aceea persoana care crede in iubirea fata de semeni data de Dumnezeu si in acelasi timp persoana care crede in comuniunea si armonia cu natura data de Buddha. Identitatea individuala nu este data de catre o religie interpretata de catre un om ci de valoriile in care tu alegi sa crezi, iar acelea nu sunt limitate de catre oamenii.

Deci, sa sarbatorim sau nu Valentine’s Day? Daca tu ca persoana vrei asta fiindca esti de acord cu mesajul sarbatorii, nu vad de ce n-ai face acest lucru. Atat timp cat nu este o sarbatoare care sa aiba un efect care este considerat ilegal in aceasta tara, de ce nu? Mai ales ca nu este un stat teocrat.

Un alt argument pentru cei care se considera crestini ortodoxi si ca vai cum de indraznim sa avem alegeri inafara religiei. Daca intr-adevar exista o singura religie justa…de ce primele religiii au fost politeiste? Valentine’s Day este o sarbatoare catolica. Primele dovezi ale crestinismului au fost numite ca fiind ” The Way”, in niciun caz ortodoxism sau catolic. Mai tarziu, s-a produs diferentierea intre catolicism si ortodoxism chiar daca ambele au inceput din aceeasi religie. Deci, distorsionarea religiei s-a produs tot din cauza oameniilor care au dorit diferentierea. De ce oare s-a produs aceea diferentiere? Oare nu din cauza unor motive egoiste si totusi umane de a arata celorlalti cine are credinta/ religia suprema? Oare, nu asta se intampla si in zilele de azi cand fanaticii religiosi incearca sa-ti impuna anumite valori sau lucruri cu care pur si simplu nu te identifici?

 

Get over yourself

Nu pot numi titlul acestei postari astfel fiindca ceea ce o sa scriu nu este neaparat placut. Tematica acestui post vor fi despartirile dupa relatiile de durata scurta cum sunt cele de o luna sau doua. Inainte, cand eram mai spre adolescenta si cand treceam prin aceste relatii ca prin apa pot spune ca ma afectau si pe mine fiindca ce e drept, erau intense. Era intensa interactiunea de cunoastere a persoanei noi si erau intense sentimentele de curiozitate si atractie, dar cam atat.

Desigur, nu putem compara despartirea dupa o relatie de o luna cand totul este roz cu o relatie de o durata mai lunga de 8 luni cu iubitul/a si care tinde spre ani buni. Sentimentele sunt diferite si mult mai complexe odata ce trece timpul fiindca usor, usor apuci sa tai prin vorbele acelei persoane si sa o cunosti cu adevarat. Intr-o relatie de o luna, ajungi doar sa vorbiti si sa exploatati lucrurile comune fara sa vezi persoana in intregime cu tot cu defectele ei si de asta raman cateodata perplexa cand aud ca vai cat a suferit x din cauza unui bou sau a unei vaci ( depinde de caz).

Nu suntem importanti ba din contra in relatiile atat de scurte, pur si simplu suntem un desert nou pe care nu l-au incercat inca si am lasat sau nu, un gust placut. Daca devenim un desert placut de-a lungul timpului, nu avem de unde sa stim fiindca niciunul din noi nu este sincer in totalitate cu cealalta persoana. Imi amintesc, la inceputul celei mai lungi relatii ale mele, amandoi am mintit asupra anumitor lucruri care la sfarsit s-au dovedit a fi lucrurile care ne-au despartit. Amandoi, cu mana pe inima am sustinut ca noi nu suntem genul care sa insele sau ca n-am inselat in relatiile anterioare fiindca deh, nu faci impresie buna recunoscand din prima ca ai facut asta, nu? Totul era intens, era ce credeam ca am nevoie in acel moment asa ca am vrut aceasta interactiune cu el. L-am vrut din tot sufletul chiar daca nu era in totalitate ceea ce am zis ca o sa caut pentru mine.

Dupa 1 an si 8 luni, ne-am despartit dupa ce m-a inselat prima data cu cea mai buna prietena a lui si total pe nepregatite cand ziceam ca lucrurile sunt ok si instictele mele nu erau in alerta. Au trecut cateva luni si l-am primit inapoi fiindca am zis ca totusi merita a doua sansa cu mine vazand cat de mult ii parea rau. Am zis ca e diferit, ca e rational si destul de umil cat sa-si recunoasca greselile si sa invete de pe urma lor plus, ca fraiera il iubeam. Vedeti voi, nu sunt cea mai deschisa persoana si cateodata par indiferenta, dar asta fiindca imi calculez miscarile de 10x ori inainte si asta poate duce la un rezultat bun sau unul total anapoda ca nah, creierul meu se mai si scurtcircuiteaza daca analizez prea mult. In iubire, o sa ziceti ca n-ar trebui sa se intample asta, dar nu este adevarat fiindca tocmai aici mi se pare ca se intampla lucrul asta cel mai des. Hai sa revenim si sa spunem ca conditiile de impacare pentru amandoi au fost sinceritatea, schimbarea si ca eu sa ma deschid si sa nu mai analizez lucrurile atat de mult. Pot spune ca a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o cand zic ca m-am deschis total fata de el fiindca la sfarsit, am vazut si am simtit cum se indragostea iar de o prietena de a lui deci…m-a inselat iar si de data asta ne-am despartit de tot.

Vedeti voi, intr-o relatie inevitabil doi indivizi se completeaza in actiuni si cumva nu exista o egalitate in sentimente. Intotdeauna cineva va iubi mai mult sau unul din cei doi va oferi mai mult decat celalalt si daca nu sunt pe planurile care sa satisfaca ambele persoane, riscul ca totul sa se piarda totul este foarte mare. Urmatorii 2 ani au fost plini de certuri constante fiindca abia atunci incepeam sa ne cunoastem cu adevarat si defectele erau mult prea mari pentru a fi inghitite.

Intr-o luna si ceva n-ai cum sa ai toate aceste lucruri si mai mult de atat, n-ai cum sa treci prin toate aceste sentimente si acest zbucium sufletesc pe care ti-l ofera experienta intensa de o luna cu o anumita persoana. Din punctul meu de vedere, n-ai cum sa cunosti singuratatea intr-o relatie de o luna sau cum sa fii vulnerabil fata de cealalta persoana fara blocaje si sa cresti cu aceea persoana in aceeasi directie sau directii diferite. Intr-o luna, doua de relatie n-ai cum sa traiesti complexitatea sentimentelor care sa te duca la extremele limitelor tale sau confortul de a fi tu insuti in jurul ei/ lui. N-ai cum sa simti intepaturile constante care usor, usor chiar daca le ignori, isi lasa o anumita pata pe sufletul tau.

Iubirea nu apare intr-o perioada scurta ci e confundata cu atractia, feromoni si sentimentul placut de exploatare a lucrurilor comune ce va atrag si atat. Ajungi cumva sa tii la aceea persoana, dar nu poti spune c-o iubesti fiindca in primul rand nu o cunosti.

Despartirea de o persoana cu care ai stat ani intregi este ca un handicap. Este acel seniment ca ti-ar lipsi un membru din tine si ca n-ai avea cum sa-l recuperezi chiar daca n-ai vrea asta. Dupa atata timp petrecut impreuna, iti lipsesc activitatiile, ajungi sa compari tot timpul si cumva vezi defectele lui in alte persoane fara sa intelegi ca se pot manifesta diferit si te indepartezi din prima. Blocajele emotionale sunt mult mai mari si mai tari si cateodata nesigurantele si amintirile te opresc din a simti ceva pentru o persoana noua. Nu mai poti asculta aceleasi melodii fiindca stii ca era melodia ta si a lui sau refuzi si renunti la anumite lucruri pe care iti placea sa le faci fiindca stii ca iti amintesc de el prea mult. Incerci sa scapi de lucrurile care sunt de la el sau le pui undeva departe fiindca nu isi mai au locul si cel mai mult, incerci sa iti regasesti propria persoana care dupa experienta neplacuta si prelungita, cumva s-a ascuns undeva departe.

De asta nu pot sa mai inteleg cum poti suferi dupa o persoana cu care ai fost doar o luna fiindca pierderea ei nu se va compara niciodata cu pierderea unei persoane cu care ai stat ani intregi. Nu o sa se compare niciodata pierderea intensitatii de inceput cu pierderea viselor create impreuna de-a lungul anilor si a promisiunilor, a sentimentelor de fericire intensa si in acelasi timp de tristete si furie fiindca nici o relatie nu e perfecta.

Asa ca mesajul meu pentru fetele/ femeile si chiar si a barbatiilor care sufera dupa o relatie de scurta durata este: get over yourself and move on !

Reflexie

Suntem fix ceea ce ne creeaza societatea. De ce zic asta? Fiindca oamenii din jurul nostru fac parte din societate, iar societatea reprezinta un grup de oameni care traiesc in acelasi spatiu. Nu vrem sa ajungem ca cei din jurul nostru, dar fix asta o sa ajungem din cauza influentei prea mari asupra noastre si a intamplarilor care ne formeaza.

Pana la o anumita varsta nu distingem cu claritate ce e bine si ce e rau fiindca nu punem importanta si pentru ca ni se pare a fi ceva normal. Ni se pare normal fiindca cei din jurul nostru o fac si atunci nu poate sa fie ceva rau , nu? Spiritul de turma a fost intotdeauna proeminent atunci cand dorim sa ne adaptam in varsta adolescentina si uneori chiar si mai incolo. Odata ce iti formezi o anumita distingere a binelui de catre rau si a raului fata de raul necesar, incep sa apara presiunile asupra lor si provocarile din partea mediului sau a oameniilor din jur. Doar fiindca x a facut asta nu inseamna ca y trebuie sa-si incalce valorile pentru a face si el acelasi lucru. Ce este mai important pentru y? Sa se comporte ca ceilalti sau sa fie el insusi si sa nu faca lucruri care i-ar pune la indoiala identitatea? Unul din greselile uzuale pe care oamenii le fac este ca nu invata din greseli si nu-si formeaza aceea distinctie sau o gandesc numai printr-o prisma egocentrista in care faptul ca lor nu le-a facut rau pe moment deci daca le ascund, nu or sa le faca rau nici mai incolo. GRESIT!

De multe ori singurul rau pe care il poti considera necesar este cel de a fi sincer cu tine insuti si cu ceilalti fiindca este un prim pas in a evolua in comunicarea cu cineva sau chiar in a ajuta pe cineva pe termen lung. Niciodata nu pot spune ca am inteles de ce oamenii tind sa faca rau altei persoane pentru ceva care nu le aduce decat satisfactie pe termen scurt, dar asta probabil ca tine de maturitatea emotionala. De multe ori, cand ne e frica de ceva sau cand simtim ca cineva ne-a facut rau, primele impulsuri sunt ori sa facem rau inapoi ori sa testam aceea persoana sa vedem daca se incadreaza in scenariile din capul nostru fara sa ne dam seama ca in acel moment sansele ca noi sa gresim sunt foarte mari si facem rau unei persoane prin lipsa de incredere.

Chiar si prin prisma unui om egocentrist, sunt lucruri care poate pe moment nu-ti fac tie rau, dar pe termen lung pot avea consecinte neasteptate si oricat de mult ai incerca sa le tii ascunse, adevarul iese la iveala mai ales intr-o lume in care este atat de usor sa ai acces la informatie fiindca practic ne este pusa pe tava de catre internet.

Atunci de ce ma pun eu pe mine pe un high horse si nu fac rau altor persoane care mi-au facut rau? Pai, un raspuns este fiindca ma iubesc pe mine insumi destul de mult incat sa-mi dau seama ca in momentul in care as face asta, mi-as pierde din respectul pentru persoana care am ajuns sa fiu. Al doilea motiv este ca am trecut prin experiente si am gresit, iar daca eu as face aceste lucruri inseamna ca n-am invatat nimic din acele experiente si greseli si in ochii mei, simt ca mi-as pierde din respectul pentru mine insumi si propria identitate fiindca am decazut nivele mai jos in loc sa evoluez. Da, consider incapabilitatea de a invata din greseli o involutie. Oportunitati de a gresi exista si vor exista tot timpul, dar daca le luam ca atare inseamna ca intram intr-un cerc vicios in loc sa le luam ca o provocare de a fi o persoana mai buna si de a arata cel mai mult, pentru noi, ca am invatat din greseli.

Luand aceste lucruri in considerare, de ce as cobori de pe cal pentru a lua o satisfactie minima cand pot sa arat prin actiunile mele ca pot fi o persoana mai buna si sa dau un exemplu bun in loc sa-mi compromit respectul de sine, identitatea si inteligenta. De dragul discutiei, dau un exemplu: am inselat in trecut si am crezut ca e un lucru ok fiindca nici nu aveam anturajul cel mai stralucit atunci si intr-adevar am fost influentata. Totusi, cand am iesit din acel grup mi-am dat seama cat rau am provocat in general. Pe moment a fost o satisfactie fiindca am combatut raul cu rau, dar pe termen lung mi se pare ca a fost unul din cele mai joase momente ale mele. Am invatat din asta? Normal ca am invatat si la fiecare oportunitate care sa zicem ca apare o iau ca pe o oportunitatea de a fi o persoana mai buna. Pana la urma, este atat de usor sa gresesti si sa faci rau cuiva, dar nu este tocmai usor sa tratezi raul cu bine. Este un lucru care necesita munca si multa rabdare ca apoi, intr-o zi sa vezi ca din cauza ta, persoanele de langa tine preiau partile tale bune si oare nu asta e mai satisfacator pe termen lung ? Eu zic ca da.

Deci, cum reusesti sa te adaptezi intr-un grup fara sa te compromiti pe tine insusi si fara a parea un ciudat? Cred ca intrebarile sunt in acest fel:

  1. De ce ai vrea sa stai intr-un grup in care oamenii nu te accepta si iti incurajeaza partile care nu-ti sunt benefice?
  2. Daca iti iei o masca cu tine pentru a te adapta esti sigur ca esti in stare dupa o anumita perioada sa faci discernamant intre ceea ce esti cu adevarat si aceea masca?

Daca lumea din jurul tau face un anumit lucru care stii ca n-ar avea consecinte pozitive, esti sigur ca vrei sa-l faci si tu? doar de dragul de a te integra sau de a fi even? Lumea are destui oamenii care fac rau altora, de ce ai vrea sa fi si tu una din acele persoane? Inainte de a face un lucru cu potentialul de a face rau cuiva, gandeste-te in primul rand la consecinte, la intentii, daca chiar merita si daca acel lucru vrei sa te reprezinte pe tine atat in fata ta cat si in fata altora.

 

 

 

Orasul uitat

Corbii asteptau pe crengi cu ochii negri ca taciunele sclipeau in timp ce asteptau venirea noptii. Timpul trecea, dar ea continua sa apere micile vietati. Micile vietati refuzau sa plece de langa trupul cu pielea alba si privirea palida, incetosata.
Parul rosu ce odata se inalta ca o flacara acum ii se prelingea pe langa gatul subtire,lipit sa ascunda verdele inchis din ochii ce priveau inapoi. Inapoi, inapoi dupa urmele pasilor ce incepusera sa fie acoperiti de vantul ce batea. Inapoi, se uitau si vietatile ce usor usor se stingeau din viata si chiar cand credeai ca s-or duce, deodata prindeau iar suflu prin zambetul unei imagini dragi.
Fiinta sumbra si palida le creease ca o pictura pe panza unui tablou al fericirii impreuna cu el, dar acum era doar ea. Numai ea putea sa-i apere de corbii infometati ce pandeau si asteptau. In fiecare zi se inmulteau cu fiecare lacrima a trecutului ce se prelingea pe chipul palid. Incercase sa plece si sa lase vietatile in vointa naturii, dar ele o urmareau si de fiecare data se agatau de picioarele ei sa nu fie lasate si uitate. Ochii mici si negri erau determinati sa nu fie pierduti prin raceala si tristetea ce o inconjura.”pleaca”, ” lasa-ma in pace” le striga dar degeaba ca se tineau si mai tare cu gherutele care in negura noptii o trezeau din amorteala. ” Sunteti ai lui, plecati inapoi la el” le striga tematoare, dar vietatile  nu plecau si cu fiecare pas spre iesirea orasului, o urmareau.
Atat de aproape era marginea si totusi cativa pasi erau o eternitatea pentru ea. Afara, figurile de lut priveau prin masti catre ea si o asteptau. Inauntru, corbii abia asteptau sa se infrupte din lesuri. Vietatile se ascundeau printre pasii marunti si nu plecau. Masca unui zambet hidos statea alaturi dar ea o refuza si inca odata privi inapoi spre drumul pe care a plecat el in propria masca si pasi iar si iar inafara orasului uitat cu fiecare vietate, speriata ce sari inapoi inlauntrul ei.
Acel oras odata frumos, acum naruit de plecarea lui. Acele vietatii prezente, fumul unui chibrit stins si uitat sub masca hidoasa a realitatii si intrarii inapoi in scena falsitatii umane.

Ce ti-e si cu Valentine’s Day ?!

Si, a mai trecut inca un an iar aceasta zi iar ma regaseste cu cineva numai ca acel cineva e diferit si nu mai e aceeasi persoana ca prima iar eu nu mai sunt aceeasi persoana entuziasmata ca atunci. Pentru mine, aceasta zi si-a pierdut farmecul de indata ce am sarbatorit-o cu cineva si apoi cu altcineva si tot asa. probabil si ultima experienta in care am mers o ora pe strazile din Bucuresti, pe frig in timp ce eu eram racita cobza, mi-a lasat o impresie destul de negativa in minte dar fie sa zicem ca nu s-ar mai repeta. Si atunci care e problema?

Problema mea cu aceasta zi este ca si-a pierdut farmecul, intensitatea si mai ales importanta fiindca de cativa ani incoace, am incetat sa mai cred in „iubire” si atunci nu vad nici motivul celebrarii ei. De ce sa celebrez ceva in care nu cred ? Adevarul este ca vreau sa celebrez aceea emotie de „iubire” nu de dragoste dar asta ar insemna s-o si gasesc si nu s-a intamplat asta pana acuma. E pacat si poate o sa ziceti ca sunt putin mai inchisa la minte din cauza ca n-as vrea sa celebrez macar ” dragostea” fata de cineva dar eu zic ca e mult mai frumos si mai special sa celebrezi iubirea si din cauza asta, Valentine’s Day nu ma incanta deloc.

Imi pare rau daca v-ati asteptat sa fiu o persoana romantica si zglobie din acest punct dar pur si simplu nu sunt. Nu pot sa fiu cand stiu ca exista ceva mai frumos si nu e acolo cu tine, in acel moment. Nu vorbesc de persoana de langa mine cat de sentimentele care te invadeaza pentru persoana de langa tine. Acele sentimente le vreau ca o mica dependenta de primavara care sa-mi ramana in minte sub forma unei clepsidre de amintiri furtunoase aducand doar acel mic tremor la revederea lor.  Asta vreau si caut sa impart cu cineva fiindca acele sentimente n-au cum sa nu te faca cat mai fericit. Nu caut iubirea suprema dar caut iubirea si chiar daca stiu ca este cu totul in mine, a mea s-o impart, o s-o fac cand o sa simt ca e momentul.

In ciuda a ceea ce cred o sa fie o zi frumoasa fiindca asta vreau sa cred si o sa raman cu  amintire frumoasa, sper:)

Scrisoare catre fosta dragoste.

Mi-a fost trimisa aceasta scrisoare s-o postez si am acceptat fiindca reprezinta anumite lucruri care pur si simplu nu sunt spuse si raman nespuse mult timp.

 

Draga C.

 

 

Iti mai amintesti de mine? Eu sunt cea care te cunoaste si eu sunt fata care la un moment dat te-a iubit din tot sufletul ei dar pe care ai ajuns s-o ranesti. Nu te-ai schimbat prea mult dar poate ai devenit mai intelept de-a lungul experientei cu mine pana la sfarsitul ei. Imi amintesc ce emotii aveam la inceput cand nu eram siguri ca am putea fi intr-o relatie si ca buzele imi tremurau la primul sarut pe intuneric, in noapte de revelion dupa ce toata lumea se culcase si noi abia aveam loc. Ciudat nu? Sa-mi amintesc toate aceste lucruri care sunt bune si nu rele. Da, stiu si atunci cand mi-ai zis prima oara ca ma iubesti, dupa aceea partida de sex. Stiu ca aveai emotii si mi-ai spus mai intai ca sunt o pisica iubita dar dupa ce ai vazut confuzia de pe zambetul meu nesigur, mi-ai zis si atunci am simtit-o si eu.

Imi amintesc cat de dor mi-a fost de tine cat ai fost plecat in Spania la parintii tai si ca nu aveam un pic de stare si din ora in ora simteam nevoia sa-ti dau mesaj doar ca sa stiu ca inca esti al meu. Inca erai al meu pe atunci iar nesigurantele mele si gelozia pe care am avut-o la inceput s-au rezolvat cu timpul numai din cauza ta. Totul era frumos fiindca ne concentram pe noi, pe mine si pe tine dar mai ales pe relatia noastra. Ma bucur ca te-am incurajat atunci cu permisul si ca pana la urma l-ai luat dar si pentru momentele care le-am avut la tine acasa. Iti multumesc pentru toate acele momente frumoase pe care le-am avut impreuna. Iti multumesc pentru excursia la mare unde ne-am distrat si a fost asa magic sa fim doar noi doi impreuna si sa ne desfasuram chiar daca m-am ars atunci sau am simtit ca a fost un moment mult prea scurt. Iti multumesc ca ai fost alaturi de mine cu licenta si ca am reusit sa te ajut sa-ti dai seama ce e important in viata ta ca sa continui pe un drum bun. Chiar daca nu-ti dai seama sau n-ai vrea sa recunosti, in felul meu te-am schimbat in mai bine la fel cum si tu ai facut-o cu mine.

Imi pare rau pentru ultimele luni in care ne-am autodistrus unul pe altul si tot ce am facut impreuna. Stiu ca in anumite momente inca te gandesti la mine cum si eu m-am trezit ca ma gandesc la tine. Imi dau seama acum ca eram si pana acum am fost plina de o furie interioara catre tine si m-am detasat asa repede de persoana ta fiindca nu mai puteam rezista mental dar nici emotional. In ultimele luni toata lumea m-a sufocat pana am simtit ca nu mai pot iar cu tine nu mai puteam fi. Am incercat sa te ranesc cat mai putin in acele luni dar tu ai devenit plin de nesigurante incat m-ai adus la disperare de am cerut aceea pauza pe care ai urat-o. Nu te-am mai vrut alaturi de mine si nu mai suportam nici macar atingerea ta. Nu te mai vedeam ca barbatul de care m-am indragostit in prima luna si acel lucru mi-a creat repulsie fata de tine. Iti vedeam toate slabiciunile si nu le puteam inghite fiindca eu nu mai vroiam sa fiu piatra de care sa se sprijine toti. Nu mai puteam fi aceea piatra iar geloziile tale mi-au taiat in ranile deja deschise.

Nu suportam sa te vad plangand fiindca stiam ca plangeai degeaba si ma sufocai si mai rau. Am incercat sa nu fiu egoista dar am avut nevoie de o scapare din acel mediu in care toata lumea ma constrangea asa ca m-am folosit de defectele tale ca sa te indepartez din sufletul meu. M-am folosit de faptul ca imi faceai rau ca sa-mi distrug sentimentele pentru tine fiindca eram sigura ca imi era mult mai bine fara tine. Trebuia sa ma lasi sa plec si sa fiu singura in loc sa te tii de mine fiindca astfel te-ai ranit singur si mai rau, din cauza mea. Ai fost un dobitoc iar eu am fost o scorpie care nu te-a mai vrut si n-a stiut cum sa-ti zica asta si apoi mi-am cautat scapare in bratele altcuiva. Mi-am gasit-o si am trait 8 luni printre scursurile placerilor trupesti care n-aveau nici o legatura cu iubirea sau cu dragostea.

Acum , sunt intr-o relatie si totusi nu ma simt eliberata de tine dar regret ca ne-am auto distrus orice farama de sentimente ca niste prosti. Regret ca te-am lasat singur sa plangi cand trebuia sa fiu alaturi de tine si sa te tin in brate. Regret ca te-am desconsiderat si ca te-am facut sa te simti mai putin decat un barbat. Adevaul este ca esti un baiat si nu stiu daca as fi putut continua cu defectele tale sau daca le-as fi putut accepta in continuare. Nu-ti pot accepta misoginia pe care o ai si faptul ca tu consideri femeile niste proaste chiar daca pe mine nu m-ai vazut asa atunci, acum sunt sigura ca ma vezi asa. Vezi tu, inca simt ca in ultimele luni mi-ai distrus orice farama de bunatate prin egoismul tau si am simtit nevoia sa ma razbun pe tine. Am simtit nevoia sa te ranesc fiindca m-ai facut la un moment dat proasta si acel lucru mi-a distrus faramele de moralitate si bun simt care le aveam. Nu mai eram aceea fata buna si indragostita pe care ai cunoscut-o la inceput ci aceea scorpie care stia unde, cum si cand sa te injunghie cat mai tare.

Stiu ca esti intr-o relatie acum iar aceasta scrisoara poate ca n-o sa apuci s-o vezi niciodata dar in felul asta ma eliberez. Ma eliberez de demonii si furia pe care o aveam inspre tine si imi dau seama ca inca tin la tine chiar si dupa acest timp, chiar si daca acum sunt cu altcineva. Nu ma pot deschide si ma simt incapabila de a simti la fel ca inainte fiindca momentan, partea  mea emotionala este atat de firava iar cochilia mea este atat de groasa incat simt ca m-as autodistruge daca as face asta. Am fost pierduta atata timp printre senzatii superficiale si prin rautatea lumii incat simt ca daca mi-as ascunde bunatatea din suflet, ar fi mai bine si atunci sufletul meu nu s-ar mai simti violat si sufocat de catre rautatea oamenilor. Nu stiu ce vreau dar stiu ca nu vreau sa mai fiu persoana aceea din ultimul an si imi e frica sa nu redevin iar asa.

Vreau sa fii fericit dar stiu ca nu o sa fii alaturi de ea fiindca va certati prea des si ea nu stie ce vrei. Eu stiu si tot eu te pot face sa zambesti ca inainte, ca atunci cand erai cu mine. Tot tu poti face la fel dar din pacate timpul nostru s-a sfarsit acum ceva timp si nu cred ca am putea sa mai fim ca inainte, ca acei doi indragostiti fiindca ne-am schimbat prea mult. Te-as putea iubi inca odata dar nu cred ca as putea sa-ti accept defectele si mi-ar fi frica sa nu ajungem sa ne distrugem iar unul pe altul.

Vreau doar sa te eliberezi de mine fiindca meriti mi mult asa cum si eu merit mai mult indiferent de cat am gresit amandoi. Sper sa gasesti iubirea pe care eu ti-am negat-o la sfarsit si sper sa fii fericit fiindca la fel o sa fac si eu iar daca cararile noastre or sa se intalneasca iar, o sa-ti ofer un zambet fiindca altceva nu mai am ce sa-ti ofer.

Cu drag

A

Image