Get over yourself

Nu pot numi titlul acestei postari astfel fiindca ceea ce o sa scriu nu este neaparat placut. Tematica acestui post vor fi despartirile dupa relatiile de durata scurta cum sunt cele de o luna sau doua. Inainte, cand eram mai spre adolescenta si cand treceam prin aceste relatii ca prin apa pot spune ca ma afectau si pe mine fiindca ce e drept, erau intense. Era intensa interactiunea de cunoastere a persoanei noi si erau intense sentimentele de curiozitate si atractie, dar cam atat.

Desigur, nu putem compara despartirea dupa o relatie de o luna cand totul este roz cu o relatie de o durata mai lunga de 8 luni cu iubitul/a si care tinde spre ani buni. Sentimentele sunt diferite si mult mai complexe odata ce trece timpul fiindca usor, usor apuci sa tai prin vorbele acelei persoane si sa o cunosti cu adevarat. Intr-o relatie de o luna, ajungi doar sa vorbiti si sa exploatati lucrurile comune fara sa vezi persoana in intregime cu tot cu defectele ei si de asta raman cateodata perplexa cand aud ca vai cat a suferit x din cauza unui bou sau a unei vaci ( depinde de caz).

Nu suntem importanti ba din contra in relatiile atat de scurte, pur si simplu suntem un desert nou pe care nu l-au incercat inca si am lasat sau nu, un gust placut. Daca devenim un desert placut de-a lungul timpului, nu avem de unde sa stim fiindca niciunul din noi nu este sincer in totalitate cu cealalta persoana. Imi amintesc, la inceputul celei mai lungi relatii ale mele, amandoi am mintit asupra anumitor lucruri care la sfarsit s-au dovedit a fi lucrurile care ne-au despartit. Amandoi, cu mana pe inima am sustinut ca noi nu suntem genul care sa insele sau ca n-am inselat in relatiile anterioare fiindca deh, nu faci impresie buna recunoscand din prima ca ai facut asta, nu? Totul era intens, era ce credeam ca am nevoie in acel moment asa ca am vrut aceasta interactiune cu el. L-am vrut din tot sufletul chiar daca nu era in totalitate ceea ce am zis ca o sa caut pentru mine.

Dupa 1 an si 8 luni, ne-am despartit dupa ce m-a inselat prima data cu cea mai buna prietena a lui si total pe nepregatite cand ziceam ca lucrurile sunt ok si instictele mele nu erau in alerta. Au trecut cateva luni si l-am primit inapoi fiindca am zis ca totusi merita a doua sansa cu mine vazand cat de mult ii parea rau. Am zis ca e diferit, ca e rational si destul de umil cat sa-si recunoasca greselile si sa invete de pe urma lor plus, ca fraiera il iubeam. Vedeti voi, nu sunt cea mai deschisa persoana si cateodata par indiferenta, dar asta fiindca imi calculez miscarile de 10x ori inainte si asta poate duce la un rezultat bun sau unul total anapoda ca nah, creierul meu se mai si scurtcircuiteaza daca analizez prea mult. In iubire, o sa ziceti ca n-ar trebui sa se intample asta, dar nu este adevarat fiindca tocmai aici mi se pare ca se intampla lucrul asta cel mai des. Hai sa revenim si sa spunem ca conditiile de impacare pentru amandoi au fost sinceritatea, schimbarea si ca eu sa ma deschid si sa nu mai analizez lucrurile atat de mult. Pot spune ca a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o cand zic ca m-am deschis total fata de el fiindca la sfarsit, am vazut si am simtit cum se indragostea iar de o prietena de a lui deci…m-a inselat iar si de data asta ne-am despartit de tot.

Vedeti voi, intr-o relatie inevitabil doi indivizi se completeaza in actiuni si cumva nu exista o egalitate in sentimente. Intotdeauna cineva va iubi mai mult sau unul din cei doi va oferi mai mult decat celalalt si daca nu sunt pe planurile care sa satisfaca ambele persoane, riscul ca totul sa se piarda totul este foarte mare. Urmatorii 2 ani au fost plini de certuri constante fiindca abia atunci incepeam sa ne cunoastem cu adevarat si defectele erau mult prea mari pentru a fi inghitite.

Intr-o luna si ceva n-ai cum sa ai toate aceste lucruri si mai mult de atat, n-ai cum sa treci prin toate aceste sentimente si acest zbucium sufletesc pe care ti-l ofera experienta intensa de o luna cu o anumita persoana. Din punctul meu de vedere, n-ai cum sa cunosti singuratatea intr-o relatie de o luna sau cum sa fii vulnerabil fata de cealalta persoana fara blocaje si sa cresti cu aceea persoana in aceeasi directie sau directii diferite. Intr-o luna, doua de relatie n-ai cum sa traiesti complexitatea sentimentelor care sa te duca la extremele limitelor tale sau confortul de a fi tu insuti in jurul ei/ lui. N-ai cum sa simti intepaturile constante care usor, usor chiar daca le ignori, isi lasa o anumita pata pe sufletul tau.

Iubirea nu apare intr-o perioada scurta ci e confundata cu atractia, feromoni si sentimentul placut de exploatare a lucrurilor comune ce va atrag si atat. Ajungi cumva sa tii la aceea persoana, dar nu poti spune c-o iubesti fiindca in primul rand nu o cunosti.

Despartirea de o persoana cu care ai stat ani intregi este ca un handicap. Este acel seniment ca ti-ar lipsi un membru din tine si ca n-ai avea cum sa-l recuperezi chiar daca n-ai vrea asta. Dupa atata timp petrecut impreuna, iti lipsesc activitatiile, ajungi sa compari tot timpul si cumva vezi defectele lui in alte persoane fara sa intelegi ca se pot manifesta diferit si te indepartezi din prima. Blocajele emotionale sunt mult mai mari si mai tari si cateodata nesigurantele si amintirile te opresc din a simti ceva pentru o persoana noua. Nu mai poti asculta aceleasi melodii fiindca stii ca era melodia ta si a lui sau refuzi si renunti la anumite lucruri pe care iti placea sa le faci fiindca stii ca iti amintesc de el prea mult. Incerci sa scapi de lucrurile care sunt de la el sau le pui undeva departe fiindca nu isi mai au locul si cel mai mult, incerci sa iti regasesti propria persoana care dupa experienta neplacuta si prelungita, cumva s-a ascuns undeva departe.

De asta nu pot sa mai inteleg cum poti suferi dupa o persoana cu care ai fost doar o luna fiindca pierderea ei nu se va compara niciodata cu pierderea unei persoane cu care ai stat ani intregi. Nu o sa se compare niciodata pierderea intensitatii de inceput cu pierderea viselor create impreuna de-a lungul anilor si a promisiunilor, a sentimentelor de fericire intensa si in acelasi timp de tristete si furie fiindca nici o relatie nu e perfecta.

Asa ca mesajul meu pentru fetele/ femeile si chiar si a barbatiilor care sufera dupa o relatie de scurta durata este: get over yourself and move on !

Reclame

Romania doarme

domestic-violence-getty-imagesIn ciuda a tuturor protestelor, Romania doarme. Chiar daca la televizor si pe facebook, oamenii ies in strada si protesteaza, doar atat ii duce spiritul civic si doar la atat se limiteaza. Spiritul civic nu se rezuma doar la iesit in strada si protestat fiindca un politician profita si practic isi bate joc de tine si de munca ta prin legile pe care le inainteaza ci ajutat oamenii in situatiile in care persoana cunoscuta sau necunoscuta de langa tine are nevoie.

Spiritul civic inseamna sa risti sa te bagi in anumite situatii pentru a da un exemplu celorlalti oamenii cum ar trebui sa reactioneze. Am fost la prostest, am protestat si totusi cu ce a ajutat acest lucru? Da, pe moment a ajutat sa intarzie o anumita lege si atat fiindca daca stai sa te uiti, sunt aceeasi politicieni la putere. Ce s-a rezolvat? Nimic, fiindca pana la urma tot fac tot ce vor si desi in mod normal nu promovez violenta, cateodata poate ca este necesara contra anumitor oamenii ca sa-i opresti din ceea ce fac.

Mai sus, am zis ca spiritul civic se limiteaza doar la proteste deci mai mult la dat din gura fiindca altfel nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat acum cateva saptamani la metrou. Cateodata faptele conteaza mai mult decat datul din gura si din pacate, Romania stie doar sa dea din gura. Unde sunt faptele la nevoie? De ce ucigasa de la metrou a plecat nestingherita dupa ce a omorat aceea fata insarcinata si nimeni nu a intervenit? Chiar asa, suntem o tara de fricosi care preferam sa vedem pe cineva cum moare in fata ochiilor fara sa incercam sa ajutam aceea persoana?

Indiferenta ucide si asta este un caz concret in care indiferenta oameniilor a ucis si a lasat ucigasa sa plece, practic dansand din metrou fiindca suntem o tara de oameni inconstienti carora nu le pasa decat de ceea ce ii afecteaza direct. Daca intr-adevar ne-ar pasa de tara si de oameni, s-ar fi actionat atunci si poate, poate aceea tanara ar fi fost in viata, iar ucigasa de la metrou ar fi fost restransa in acel moment pentru a nu mai avea alte tentative de a pune viata altora in pericol. Acuma probabil or sa se gaseasca scuze de genul: dar daca avea un cutit? Daca ma impingea si pe mine pe sinele metroului? Daca imi facea si mie rau?

Daca avea un cutit, de ce s-a chinuit atata sa o impinga pe fata aia insarcinata pe sinele de la metrou cand putea pur si simplu sa o injunghie si gata? Da, putea sa incerce sa te impinga si pe tine daca o ajutai pe fata aia sa o scoti de acolo cand a cazut sau poate pur si simplu puteai sa te bagi cand inca o impingea si era altceva cand tu o prindeai pe psihopata si fata aia reusea sa se echilibreze cat sa nu mai cada acolo si atunci ati fi fost doua persoane si nu mai facea aia nimic. Poate daca o persoana se baga si incerca sa ajute, atunci altele ar fi luat ca exemplu acest lucru si mai multe persoane ar fi venit sa ajute si toata situatia ar fi putut fi prevenita, iar aceea fata insarcinata ar fi fost acum inca in viata. Sunt atatea posibilitati de a preveni aceste situatii si totusi niciuna din ele nu a fost folosita fiindca Romania doarme si este o tara de oameni nepasatori.

Inteleg, va este frica de tigani ca dupa aia vin cu tot familionul si va pot face mai mult rau decat bine. Pana la urma cui nu ii este frica de asta cand au fost atatea cazuri, dar cand vezi ca nu este cazul, baga-te. Ajuta in puii mei, copilul de liceu care vezi ca este umilit si batut de colegii de liceu si sunt de 5 ori mai multi si el sta acolo si suporta fiindca n-are ce sa faca. Ajuta aceea femeie care vezi ca este bruscata de un barbat si vezi ca poate exista o tentativa de abuz in aceea interactiune. Ajuta acel om care este lovit de masina si nu te mai gandi cum sa-i furi portofelul si telefonul. Ajuta aceea persoana careia ii se face rau pe strada si vezi ca lesina ca nu te costa decat putin timp si poate cumva dupa ce il ajuti, pleci mai implinit sufleteste. Ajuta acel copil care vezi ca s-a pierdut de parinti si nu-i mai gaseste. Sunt nenumarate situatii in care iti poti dovedi spiritul civic prin faptul ca actionezi si nu doar fiindca sari cu gura pe facebook si atat.

Daca ramanem indiferenti la toate aceste lucruri, noi putem fi urmatorii fiindca n-ai de unde sa stii cum ii se scoala unuia sa te impinga pe tine in fata masinii, autobuzului, metroului sau chiar al trenului. Ce ar fi daca s-ar intampla asta si in loc sa vezi cum se uita oamenii, ar venit sa te ajute? Nu este o situatie utopica ci poate fi o realitate daca cumva incepem usor sa ne schimbam mentalitatea de rahat si sa incercam asta.

Am vazut mai multi cavaleri care dupa ce s-a intamplat asta, au sarit cu gura pe facebook pe oamenii care au postat video-ul cu ce s-a intamplat ca vai murdareste memoria acelei fetel. NU! Video-ul ala ar fi trebuit sa umple facebook-ul ca poate atunci oamenii ar fi realizat cat de nepasatori sunt si s-ar fi simtit cat mai vinovati ca data viitoare, sa nu mai stea si sa se uite intr-o asemenea situatie. Ar trebui condamnata NEPASAREA, nu oamenii care posteaza acel video. Ar trebui ridicate semne de intrebare asupra lipsei de prezenta a oameniilor care au fost martori la aceea situatie si care nu s-au dus la politie sa dea declaratii si sa povesteasca ce au vazut. Ar trebui ca Romania sa inceapa sa se trezeasca si sa nu mai doarma atata in propriul ei rahat ca eroi pe facebook putem fi toti.

Olivia Steer cum sa devii faimoasa pe facebook

In primul rand, nu sunt fana nu voi fi niciodata fana a acestei persoane cu mintea ingradita, dar aparent fufa are destui fani care ii iau cuvantul ca pe o Biblie nescrisa.

De ce e fufa? Fiindca aceasta Doamna a fost subiectul a mai multor controverse cum a fost cea cu vaccinurile si acum cea cu mamografiile. La un moment dat am avut o discutie cu stimabila, plina de contra argumente numai ca sa se opreasca din a raspunde si pentru a-mi sterge comentariile apoi. Domnisoara, oricum este o victima, aparent a stiintei, dar refuz sa cred ca la cati oamenii i-au adus argumente, studii stiintifice si exemple ca aceasta stimabila Olivia Steer ramane proasta ca noaptea si afectata de plantele ei.

Recent, am avut o dicutie pe tema acestei persoane cu cineva care lucreaza in media si a spus asa ” Ea era o necunoscuta, dar acum toata lumea o stie”. Intr-adevar, inainte nu era cine stie ce cunoscuta decat ca sotia lui Andi Moisescu si atat, dar acum poti relationa nenumarate controverse cu numele ei. Ca fapt divers, de la scandalul cu mamografia, Olivia Steer a capatata 3000+ de followeri noi pe facebook de la o constanta care era de 10 ori sau mai mult, mai mica pe saptamana. Puteti vedea pe graficul de la sectiunea de About de la pagina ei.

Pe langa ineptiile pe care le debiteaza si pe care le-am discutat in alt articol cu toate contra argumentele, domnisoara Olivia Steer la un moment dat avea o poza cu copilul ei in care se vedea urma clara pe brat ca a fost vaccinat. La un moment dat, cineva chiar a pus poza cu ea si copilul, dar a rezistat doar o zi pana sa fie stearsa.unde-si-a-dus-andi-moisescu-copiii-in-vacanta-2

 

Daca dati zoom in pe bratul drept o sa vedeti chiar urma de vaccin. Ca exemplu, asa arata urmele de vaccin in poza de mai jos:

15

Asta explica foarte multe inclusiv de ce domnisoara Olivia Steer sterge toate comentariile cu argumente contra viziunii pe care o reflecta. Daca faniii ei, nu vad argumente logice care sunt impotriva a ceea ce cred atunci sunt sanse mai mici ca credibilitatea ei sa fie afectata. Pana la urma, care e adevarata poveste doamna Steer?

Va zic eu, din timp in timp cand popularitatea ei scade atunci se ia de un subiect controversat pentru a-si  creste notorietatea. A saturat domeniul vaccinurilor si cand a vazut ca deja lumea nu mai e interesata, s-a bagat sa gaseasca controverse in randul mamografiilor. Problema este ca a reusit sa starneasca foarte multa ura, dar si multi oamenii care cred orbeste in ceea ce zice ea. Nu v-ati intrebat niciodata de ce cand a aparut la emisiunea lui Gadea, era ca o persoana speriata cu argumente luate de pe youtube si resurse pe care nici macar nu le-a aratat in direct? Fiindca doamna este neinformata si preia ce zic altii cu o opinie care practic sa nu fie argumentata, dar sa prinda la masele de oameni care deja o cred.

De ce face asta? Pentru notorietate, vizionari pe blog-ul ei si practic aparitia in emisiunii care sa fie in favoarea ei. De ce a fost invitata la Gadea si acolo nu a fost invitat si un medic specialist care sa-i combata argumentele usor? Fiindca n-ar fi fost in favoarea ei, dar sunt curioasa cu cat a fost platita dupa ce a aparut in aceea emisiune, la fel de prost pregatita precum este si pe facebook? Probabil ca acum primeste invitatii de la multe campanii anti vaccinari sau de lifestyle nutritionist ca sa-si faca si ea niste banuti.

Ce alt scop ar avea sa evite raspunsul la intrebarea daca copii ei sunt vaccinati, sa vina in emisiune prost pregatita, sa stearga comentariile cu argumente contra ( n-am nimic ca a sters cele care contineau insulte ca era si normal) si sa blocheze pe facebook pe oricine care  incearca macar sa vina cu o parere diferita fata de a ei?  De ce, de fiecare data cand popularitatea ei scade gaseste alt subiect controversat si hop apare in emisiuni? Fiindca, Doamna Olivia Steer isi face notorietate pe prostia oameniilor. Sunt aproape 100% sigura ca informatiile ei sunt luate din articole straine si ca daca intri in specifice cu ea, nu o sa aiba habar de nimic.

Dar, va rog.. incercati si voi sa vedem daca teoria mea ca Olivia Steer se ocupa cu castigarea notorietatii si nu neaparat, adevarul cum zice ea, este adevarata.

 

Reflexie

Suntem fix ceea ce ne creeaza societatea. De ce zic asta? Fiindca oamenii din jurul nostru fac parte din societate, iar societatea reprezinta un grup de oameni care traiesc in acelasi spatiu. Nu vrem sa ajungem ca cei din jurul nostru, dar fix asta o sa ajungem din cauza influentei prea mari asupra noastre si a intamplarilor care ne formeaza.

Pana la o anumita varsta nu distingem cu claritate ce e bine si ce e rau fiindca nu punem importanta si pentru ca ni se pare a fi ceva normal. Ni se pare normal fiindca cei din jurul nostru o fac si atunci nu poate sa fie ceva rau , nu? Spiritul de turma a fost intotdeauna proeminent atunci cand dorim sa ne adaptam in varsta adolescentina si uneori chiar si mai incolo. Odata ce iti formezi o anumita distingere a binelui de catre rau si a raului fata de raul necesar, incep sa apara presiunile asupra lor si provocarile din partea mediului sau a oameniilor din jur. Doar fiindca x a facut asta nu inseamna ca y trebuie sa-si incalce valorile pentru a face si el acelasi lucru. Ce este mai important pentru y? Sa se comporte ca ceilalti sau sa fie el insusi si sa nu faca lucruri care i-ar pune la indoiala identitatea? Unul din greselile uzuale pe care oamenii le fac este ca nu invata din greseli si nu-si formeaza aceea distinctie sau o gandesc numai printr-o prisma egocentrista in care faptul ca lor nu le-a facut rau pe moment deci daca le ascund, nu or sa le faca rau nici mai incolo. GRESIT!

De multe ori singurul rau pe care il poti considera necesar este cel de a fi sincer cu tine insuti si cu ceilalti fiindca este un prim pas in a evolua in comunicarea cu cineva sau chiar in a ajuta pe cineva pe termen lung. Niciodata nu pot spune ca am inteles de ce oamenii tind sa faca rau altei persoane pentru ceva care nu le aduce decat satisfactie pe termen scurt, dar asta probabil ca tine de maturitatea emotionala. De multe ori, cand ne e frica de ceva sau cand simtim ca cineva ne-a facut rau, primele impulsuri sunt ori sa facem rau inapoi ori sa testam aceea persoana sa vedem daca se incadreaza in scenariile din capul nostru fara sa ne dam seama ca in acel moment sansele ca noi sa gresim sunt foarte mari si facem rau unei persoane prin lipsa de incredere.

Chiar si prin prisma unui om egocentrist, sunt lucruri care poate pe moment nu-ti fac tie rau, dar pe termen lung pot avea consecinte neasteptate si oricat de mult ai incerca sa le tii ascunse, adevarul iese la iveala mai ales intr-o lume in care este atat de usor sa ai acces la informatie fiindca practic ne este pusa pe tava de catre internet.

Atunci de ce ma pun eu pe mine pe un high horse si nu fac rau altor persoane care mi-au facut rau? Pai, un raspuns este fiindca ma iubesc pe mine insumi destul de mult incat sa-mi dau seama ca in momentul in care as face asta, mi-as pierde din respectul pentru persoana care am ajuns sa fiu. Al doilea motiv este ca am trecut prin experiente si am gresit, iar daca eu as face aceste lucruri inseamna ca n-am invatat nimic din acele experiente si greseli si in ochii mei, simt ca mi-as pierde din respectul pentru mine insumi si propria identitate fiindca am decazut nivele mai jos in loc sa evoluez. Da, consider incapabilitatea de a invata din greseli o involutie. Oportunitati de a gresi exista si vor exista tot timpul, dar daca le luam ca atare inseamna ca intram intr-un cerc vicios in loc sa le luam ca o provocare de a fi o persoana mai buna si de a arata cel mai mult, pentru noi, ca am invatat din greseli.

Luand aceste lucruri in considerare, de ce as cobori de pe cal pentru a lua o satisfactie minima cand pot sa arat prin actiunile mele ca pot fi o persoana mai buna si sa dau un exemplu bun in loc sa-mi compromit respectul de sine, identitatea si inteligenta. De dragul discutiei, dau un exemplu: am inselat in trecut si am crezut ca e un lucru ok fiindca nici nu aveam anturajul cel mai stralucit atunci si intr-adevar am fost influentata. Totusi, cand am iesit din acel grup mi-am dat seama cat rau am provocat in general. Pe moment a fost o satisfactie fiindca am combatut raul cu rau, dar pe termen lung mi se pare ca a fost unul din cele mai joase momente ale mele. Am invatat din asta? Normal ca am invatat si la fiecare oportunitate care sa zicem ca apare o iau ca pe o oportunitatea de a fi o persoana mai buna. Pana la urma, este atat de usor sa gresesti si sa faci rau cuiva, dar nu este tocmai usor sa tratezi raul cu bine. Este un lucru care necesita munca si multa rabdare ca apoi, intr-o zi sa vezi ca din cauza ta, persoanele de langa tine preiau partile tale bune si oare nu asta e mai satisfacator pe termen lung ? Eu zic ca da.

Deci, cum reusesti sa te adaptezi intr-un grup fara sa te compromiti pe tine insusi si fara a parea un ciudat? Cred ca intrebarile sunt in acest fel:

  1. De ce ai vrea sa stai intr-un grup in care oamenii nu te accepta si iti incurajeaza partile care nu-ti sunt benefice?
  2. Daca iti iei o masca cu tine pentru a te adapta esti sigur ca esti in stare dupa o anumita perioada sa faci discernamant intre ceea ce esti cu adevarat si aceea masca?

Daca lumea din jurul tau face un anumit lucru care stii ca n-ar avea consecinte pozitive, esti sigur ca vrei sa-l faci si tu? doar de dragul de a te integra sau de a fi even? Lumea are destui oamenii care fac rau altora, de ce ai vrea sa fi si tu una din acele persoane? Inainte de a face un lucru cu potentialul de a face rau cuiva, gandeste-te in primul rand la consecinte, la intentii, daca chiar merita si daca acel lucru vrei sa te reprezinte pe tine atat in fata ta cat si in fata altora.

 

 

 

Vreau

Am o zi in care simt ca vreau inapoi acele clisee romantice in care o particica din mine inca mai crede.

  1. Vreau sa fiu surprinsa cu flori si un pachet de m&m’s
  2. Vreau sa dorm cu sentimentul de siguranta in bratele cuiva
  3. Vreau sa fiu alaturi in momentele grele indiferent si sa fiu aceea persoana silly and goofy.
  4. Vreau apeluri noaptea si discutii lungi in care sa nu simt ca imi reprim ceea ce simt in acel moment
  5. Vreau momente de tacere in care sa zambesc fiindca chiar daca nu vorbim, nu inseamna ca ar fi ceva neinregula.
  6. Vreau sa ma fiu tinuta de mana si sa te simt alaturi.
  7. Vreau sa te fac sa zambesti si sa fii persoana care esti si sa ajungi persoana care vrei sa fii.
  8. Vreau sa fiu persoana caruia sa ii poti zice orice
  9. Vreau sa ne imaginam viitorul amandoi.
  10. Vreau sa trecem prin momente grele care sa ne aduca mai aproape unul de altul.
  11. Vreau sa-ti zic de ce cred ca esti o persoana atat de minunata si care sunt lucrurile care ma fac sa te vreau si mai aproape.
  12. Vreau sa-ti zic ca nimic nu e sigur si ca viata e plina de nesigurante chiar daca dupa ani spui „am fost sigur” sau ” am stiut din prima”.
  13. Vreau sa te ajut sa te ridici la potentialul pe care il ai si sa fii cea mai buna versiune a ta.
  14. Vreau sa ma cauti si sa ma intrebi in fiecare zi ce fac si cum sunt.
  15. Vreau sa ma faci sa rad si sa radem chiar si in momentele nepotrivite impreuna.
  16. Vreau sa ne apreciam ca persoane impreuna.
  17. Vreau sa mergem in vacante si sa avem in fiecare vara aceea impresie de „summer love”.
  18. Vreau sa te incurajez sau sa-ti prezint perspective nu sa te influentez.
  19. Vreau sa iesim din limbo si rutina cand apare
  20. Vreau sa-ti dau chestii care n-au nici o legatura cu nimic si sa vorbim despre ele.
  21. Vreau momente lungi pline de saruturi si tinut in brate.
  22. Vreau sa ma incurajezi sa fiu cea mai buna versiune a mea.
  23. Vreau ceva de viitor si serios nu ceva de cateva luni.
  24. Vreau sa imi incurajezi hobby-urile ca sa nu ajung ca persoanele stresate care nu fac ce vor si eu o sa fac la fel.
  25. Vreau surprize si vizite neasteptate fiindca ma fac sa zambesc.
  26. Vreau sa nu-mi mai fie frica sa-ti zic ceea ce simt
  27. Vreau sa nu ajungem la jocuri emotionale fiindca niciodata nu iese nimic bun din ele.
  28. Vreau sa nu mai reprim nimic si sa fiu ceea ce sunt fara sa analizez daca si cum te-ar afecta sau daca e appropriate sau nu.
  29. Vreau cineva care sa fie indraznet si cu care sa beat the world down.
  30. Vreau sa ma tina cineva de mana cand o sa-mi inving frica si o sa-mi fac un tatuaj si viceversa.
  31. Vreau sa te ajut sa treci peste frici chiar daca eu nu trec peste ale mele tot timpul.
  32. Vreau my little bubble of love in care sa nu ma indoiesc de persoana sau de intentiile sale.
  33. Vreau seara daca ne plictisim sa stam ca batranii si sa ne uitam la seriale/filme sau sa facem orice alt lucru.
  34. Poate vreau si o mica rutina ca intr-un fel si de drept rutina aduce si o anumita siguranta.
  35. Vreau sa-mi imaginez familia perfecta chiar daca in realitate nu se intampla asta fiindca intotdeauna exista ceva.
  36. Normal ca sunt meh si badarana cand vreau mai mult fiindca asta se intampla cand iti pui singur limite .
  37. Nu vreau sa fii mr. right dar vreau ca in timpul in care evoluam impreuna sa pot zice ca esti.
  38. Vreau sa stii viata e mai frumoasa in doi.
  39. Vreau sa stii ca fac prostia cateodata sa gandesc lucrurile prea mult si sa pierd momentul
  40. Vreau sa stii ca nu regret nici o experienta oricat de dureroasa ar fi fost si ca din fiecare experienta, preiau ceva ce trebuie sa lucrez la mine.
  41. Vreau sa fiu persoana pe care sa te poti baza in orice moment
  42. Vreau sa stii ca intotdeauna o sa am grija de tine, dar vreau si viceversa.
  43. Vreau sa simti ca evoluezi ca individ cu mine si nu ca un colectiv.
  44. Vreau sa las de la mine si sa zambesc
  45. Vreau sa te complimentez in fiecare zi pentru ceva si sa-ti zic de fiecare data daca ceva mi se pare gresit.
  46. Vreau mai intai de toate sa ma cunosti la fel de mult precum incerc si eu sa te cunosc.
  47. Vreau sa reusim impreuna chiar si atunci cand gresim fiindca asta inseamna sa treci peste piedici si sa nu le lasi sa te influenteze negativ.
  48. Vreau mesajul de buna dimineata.
  49. Vreau sa-ti ofer libertatea care sa te ajute sa evoluezi si viceversa.

Sa zicem ca asta e o lista a lucrurilor pe care le vreau in general chiar daca se refera la doi. Sa zicem ca sunt multe lucruri pe care le vreau si intr-un fel, poate nu mai vreau sa fiu „the rock” si vreau si eu un „rock ” to lean on. Nu sunt chestii specifice ci lucruri generale care cred ca sunt importante daca nu chiar mai importante decat lucrurile superficiale.

 

 

Orasul uitat

Corbii asteptau pe crengi cu ochii negri ca taciunele sclipeau in timp ce asteptau venirea noptii. Timpul trecea, dar ea continua sa apere micile vietati. Micile vietati refuzau sa plece de langa trupul cu pielea alba si privirea palida, incetosata.
Parul rosu ce odata se inalta ca o flacara acum ii se prelingea pe langa gatul subtire,lipit sa ascunda verdele inchis din ochii ce priveau inapoi. Inapoi, inapoi dupa urmele pasilor ce incepusera sa fie acoperiti de vantul ce batea. Inapoi, se uitau si vietatile ce usor usor se stingeau din viata si chiar cand credeai ca s-or duce, deodata prindeau iar suflu prin zambetul unei imagini dragi.
Fiinta sumbra si palida le creease ca o pictura pe panza unui tablou al fericirii impreuna cu el, dar acum era doar ea. Numai ea putea sa-i apere de corbii infometati ce pandeau si asteptau. In fiecare zi se inmulteau cu fiecare lacrima a trecutului ce se prelingea pe chipul palid. Incercase sa plece si sa lase vietatile in vointa naturii, dar ele o urmareau si de fiecare data se agatau de picioarele ei sa nu fie lasate si uitate. Ochii mici si negri erau determinati sa nu fie pierduti prin raceala si tristetea ce o inconjura.”pleaca”, ” lasa-ma in pace” le striga dar degeaba ca se tineau si mai tare cu gherutele care in negura noptii o trezeau din amorteala. ” Sunteti ai lui, plecati inapoi la el” le striga tematoare, dar vietatile  nu plecau si cu fiecare pas spre iesirea orasului, o urmareau.
Atat de aproape era marginea si totusi cativa pasi erau o eternitatea pentru ea. Afara, figurile de lut priveau prin masti catre ea si o asteptau. Inauntru, corbii abia asteptau sa se infrupte din lesuri. Vietatile se ascundeau printre pasii marunti si nu plecau. Masca unui zambet hidos statea alaturi dar ea o refuza si inca odata privi inapoi spre drumul pe care a plecat el in propria masca si pasi iar si iar inafara orasului uitat cu fiecare vietate, speriata ce sari inapoi inlauntrul ei.
Acel oras odata frumos, acum naruit de plecarea lui. Acele vietatii prezente, fumul unui chibrit stins si uitat sub masca hidoasa a realitatii si intrarii inapoi in scena falsitatii umane.