Olivia Steer cum sa devii faimoasa pe facebook

In primul rand, nu sunt fana nu voi fi niciodata fana a acestei persoane cu mintea ingradita, dar aparent fufa are destui fani care ii iau cuvantul ca pe o Biblie nescrisa.

De ce e fufa? Fiindca aceasta Doamna a fost subiectul a mai multor controverse cum a fost cea cu vaccinurile si acum cea cu mamografiile. La un moment dat am avut o discutie cu stimabila, plina de contra argumente numai ca sa se opreasca din a raspunde si pentru a-mi sterge comentariile apoi. Domnisoara, oricum este o victima, aparent a stiintei, dar refuz sa cred ca la cati oamenii i-au adus argumente, studii stiintifice si exemple ca aceasta stimabila Olivia Steer ramane proasta ca noaptea si afectata de plantele ei.

Recent, am avut o dicutie pe tema acestei persoane cu cineva care lucreaza in media si a spus asa ” Ea era o necunoscuta, dar acum toata lumea o stie”. Intr-adevar, inainte nu era cine stie ce cunoscuta decat ca sotia lui Andi Moisescu si atat, dar acum poti relationa nenumarate controverse cu numele ei. Ca fapt divers, de la scandalul cu mamografia, Olivia Steer a capatata 3000+ de followeri noi pe facebook de la o constanta care era de 10 ori sau mai mult, mai mica pe saptamana. Puteti vedea pe graficul de la sectiunea de About de la pagina ei.

Pe langa ineptiile pe care le debiteaza si pe care le-am discutat in alt articol cu toate contra argumentele, domnisoara Olivia Steer la un moment dat avea o poza cu copilul ei in care se vedea urma clara pe brat ca a fost vaccinat. La un moment dat, cineva chiar a pus poza cu ea si copilul, dar a rezistat doar o zi pana sa fie stearsa.unde-si-a-dus-andi-moisescu-copiii-in-vacanta-2

 

Daca dati zoom in pe bratul drept o sa vedeti chiar urma de vaccin. Ca exemplu, asa arata urmele de vaccin in poza de mai jos:

15

Asta explica foarte multe inclusiv de ce domnisoara Olivia Steer sterge toate comentariile cu argumente contra viziunii pe care o reflecta. Daca faniii ei, nu vad argumente logice care sunt impotriva a ceea ce cred atunci sunt sanse mai mici ca credibilitatea ei sa fie afectata. Pana la urma, care e adevarata poveste doamna Steer?

Va zic eu, din timp in timp cand popularitatea ei scade atunci se ia de un subiect controversat pentru a-si  creste notorietatea. A saturat domeniul vaccinurilor si cand a vazut ca deja lumea nu mai e interesata, s-a bagat sa gaseasca controverse in randul mamografiilor. Problema este ca a reusit sa starneasca foarte multa ura, dar si multi oamenii care cred orbeste in ceea ce zice ea. Nu v-ati intrebat niciodata de ce cand a aparut la emisiunea lui Gadea, era ca o persoana speriata cu argumente luate de pe youtube si resurse pe care nici macar nu le-a aratat in direct? Fiindca doamna este neinformata si preia ce zic altii cu o opinie care practic sa nu fie argumentata, dar sa prinda la masele de oameni care deja o cred.

De ce face asta? Pentru notorietate, vizionari pe blog-ul ei si practic aparitia in emisiunii care sa fie in favoarea ei. De ce a fost invitata la Gadea si acolo nu a fost invitat si un medic specialist care sa-i combata argumentele usor? Fiindca n-ar fi fost in favoarea ei, dar sunt curioasa cu cat a fost platita dupa ce a aparut in aceea emisiune, la fel de prost pregatita precum este si pe facebook? Probabil ca acum primeste invitatii de la multe campanii anti vaccinari sau de lifestyle nutritionist ca sa-si faca si ea niste banuti.

Ce alt scop ar avea sa evite raspunsul la intrebarea daca copii ei sunt vaccinati, sa vina in emisiune prost pregatita, sa stearga comentariile cu argumente contra ( n-am nimic ca a sters cele care contineau insulte ca era si normal) si sa blocheze pe facebook pe oricine care  incearca macar sa vina cu o parere diferita fata de a ei?  De ce, de fiecare data cand popularitatea ei scade gaseste alt subiect controversat si hop apare in emisiuni? Fiindca, Doamna Olivia Steer isi face notorietate pe prostia oameniilor. Sunt aproape 100% sigura ca informatiile ei sunt luate din articole straine si ca daca intri in specifice cu ea, nu o sa aiba habar de nimic.

Dar, va rog.. incercati si voi sa vedem daca teoria mea ca Olivia Steer se ocupa cu castigarea notorietatii si nu neaparat, adevarul cum zice ea, este adevarata.

 

Reflexie

Suntem fix ceea ce ne creeaza societatea. De ce zic asta? Fiindca oamenii din jurul nostru fac parte din societate, iar societatea reprezinta un grup de oameni care traiesc in acelasi spatiu. Nu vrem sa ajungem ca cei din jurul nostru, dar fix asta o sa ajungem din cauza influentei prea mari asupra noastre si a intamplarilor care ne formeaza.

Pana la o anumita varsta nu distingem cu claritate ce e bine si ce e rau fiindca nu punem importanta si pentru ca ni se pare a fi ceva normal. Ni se pare normal fiindca cei din jurul nostru o fac si atunci nu poate sa fie ceva rau , nu? Spiritul de turma a fost intotdeauna proeminent atunci cand dorim sa ne adaptam in varsta adolescentina si uneori chiar si mai incolo. Odata ce iti formezi o anumita distingere a binelui de catre rau si a raului fata de raul necesar, incep sa apara presiunile asupra lor si provocarile din partea mediului sau a oameniilor din jur. Doar fiindca x a facut asta nu inseamna ca y trebuie sa-si incalce valorile pentru a face si el acelasi lucru. Ce este mai important pentru y? Sa se comporte ca ceilalti sau sa fie el insusi si sa nu faca lucruri care i-ar pune la indoiala identitatea? Unul din greselile uzuale pe care oamenii le fac este ca nu invata din greseli si nu-si formeaza aceea distinctie sau o gandesc numai printr-o prisma egocentrista in care faptul ca lor nu le-a facut rau pe moment deci daca le ascund, nu or sa le faca rau nici mai incolo. GRESIT!

De multe ori singurul rau pe care il poti considera necesar este cel de a fi sincer cu tine insuti si cu ceilalti fiindca este un prim pas in a evolua in comunicarea cu cineva sau chiar in a ajuta pe cineva pe termen lung. Niciodata nu pot spune ca am inteles de ce oamenii tind sa faca rau altei persoane pentru ceva care nu le aduce decat satisfactie pe termen scurt, dar asta probabil ca tine de maturitatea emotionala. De multe ori, cand ne e frica de ceva sau cand simtim ca cineva ne-a facut rau, primele impulsuri sunt ori sa facem rau inapoi ori sa testam aceea persoana sa vedem daca se incadreaza in scenariile din capul nostru fara sa ne dam seama ca in acel moment sansele ca noi sa gresim sunt foarte mari si facem rau unei persoane prin lipsa de incredere.

Chiar si prin prisma unui om egocentrist, sunt lucruri care poate pe moment nu-ti fac tie rau, dar pe termen lung pot avea consecinte neasteptate si oricat de mult ai incerca sa le tii ascunse, adevarul iese la iveala mai ales intr-o lume in care este atat de usor sa ai acces la informatie fiindca practic ne este pusa pe tava de catre internet.

Atunci de ce ma pun eu pe mine pe un high horse si nu fac rau altor persoane care mi-au facut rau? Pai, un raspuns este fiindca ma iubesc pe mine insumi destul de mult incat sa-mi dau seama ca in momentul in care as face asta, mi-as pierde din respectul pentru persoana care am ajuns sa fiu. Al doilea motiv este ca am trecut prin experiente si am gresit, iar daca eu as face aceste lucruri inseamna ca n-am invatat nimic din acele experiente si greseli si in ochii mei, simt ca mi-as pierde din respectul pentru mine insumi si propria identitate fiindca am decazut nivele mai jos in loc sa evoluez. Da, consider incapabilitatea de a invata din greseli o involutie. Oportunitati de a gresi exista si vor exista tot timpul, dar daca le luam ca atare inseamna ca intram intr-un cerc vicios in loc sa le luam ca o provocare de a fi o persoana mai buna si de a arata cel mai mult, pentru noi, ca am invatat din greseli.

Luand aceste lucruri in considerare, de ce as cobori de pe cal pentru a lua o satisfactie minima cand pot sa arat prin actiunile mele ca pot fi o persoana mai buna si sa dau un exemplu bun in loc sa-mi compromit respectul de sine, identitatea si inteligenta. De dragul discutiei, dau un exemplu: am inselat in trecut si am crezut ca e un lucru ok fiindca nici nu aveam anturajul cel mai stralucit atunci si intr-adevar am fost influentata. Totusi, cand am iesit din acel grup mi-am dat seama cat rau am provocat in general. Pe moment a fost o satisfactie fiindca am combatut raul cu rau, dar pe termen lung mi se pare ca a fost unul din cele mai joase momente ale mele. Am invatat din asta? Normal ca am invatat si la fiecare oportunitate care sa zicem ca apare o iau ca pe o oportunitatea de a fi o persoana mai buna. Pana la urma, este atat de usor sa gresesti si sa faci rau cuiva, dar nu este tocmai usor sa tratezi raul cu bine. Este un lucru care necesita munca si multa rabdare ca apoi, intr-o zi sa vezi ca din cauza ta, persoanele de langa tine preiau partile tale bune si oare nu asta e mai satisfacator pe termen lung ? Eu zic ca da.

Deci, cum reusesti sa te adaptezi intr-un grup fara sa te compromiti pe tine insusi si fara a parea un ciudat? Cred ca intrebarile sunt in acest fel:

  1. De ce ai vrea sa stai intr-un grup in care oamenii nu te accepta si iti incurajeaza partile care nu-ti sunt benefice?
  2. Daca iti iei o masca cu tine pentru a te adapta esti sigur ca esti in stare dupa o anumita perioada sa faci discernamant intre ceea ce esti cu adevarat si aceea masca?

Daca lumea din jurul tau face un anumit lucru care stii ca n-ar avea consecinte pozitive, esti sigur ca vrei sa-l faci si tu? doar de dragul de a te integra sau de a fi even? Lumea are destui oamenii care fac rau altora, de ce ai vrea sa fi si tu una din acele persoane? Inainte de a face un lucru cu potentialul de a face rau cuiva, gandeste-te in primul rand la consecinte, la intentii, daca chiar merita si daca acel lucru vrei sa te reprezinte pe tine atat in fata ta cat si in fata altora.

 

 

 

Vreau

Am o zi in care simt ca vreau inapoi acele clisee romantice in care o particica din mine inca mai crede.

  1. Vreau sa fiu surprinsa cu flori si un pachet de m&m’s
  2. Vreau sa dorm cu sentimentul de siguranta in bratele cuiva
  3. Vreau sa fiu alaturi in momentele grele indiferent si sa fiu aceea persoana silly and goofy.
  4. Vreau apeluri noaptea si discutii lungi in care sa nu simt ca imi reprim ceea ce simt in acel moment
  5. Vreau momente de tacere in care sa zambesc fiindca chiar daca nu vorbim, nu inseamna ca ar fi ceva neinregula.
  6. Vreau sa ma fiu tinuta de mana si sa te simt alaturi.
  7. Vreau sa te fac sa zambesti si sa fii persoana care esti si sa ajungi persoana care vrei sa fii.
  8. Vreau sa fiu persoana caruia sa ii poti zice orice
  9. Vreau sa ne imaginam viitorul amandoi.
  10. Vreau sa trecem prin momente grele care sa ne aduca mai aproape unul de altul.
  11. Vreau sa-ti zic de ce cred ca esti o persoana atat de minunata si care sunt lucrurile care ma fac sa te vreau si mai aproape.
  12. Vreau sa-ti zic ca nimic nu e sigur si ca viata e plina de nesigurante chiar daca dupa ani spui „am fost sigur” sau ” am stiut din prima”.
  13. Vreau sa te ajut sa te ridici la potentialul pe care il ai si sa fii cea mai buna versiune a ta.
  14. Vreau sa ma cauti si sa ma intrebi in fiecare zi ce fac si cum sunt.
  15. Vreau sa ma faci sa rad si sa radem chiar si in momentele nepotrivite impreuna.
  16. Vreau sa ne apreciam ca persoane impreuna.
  17. Vreau sa mergem in vacante si sa avem in fiecare vara aceea impresie de „summer love”.
  18. Vreau sa te incurajez sau sa-ti prezint perspective nu sa te influentez.
  19. Vreau sa iesim din limbo si rutina cand apare
  20. Vreau sa-ti dau chestii care n-au nici o legatura cu nimic si sa vorbim despre ele.
  21. Vreau momente lungi pline de saruturi si tinut in brate.
  22. Vreau sa ma incurajezi sa fiu cea mai buna versiune a mea.
  23. Vreau ceva de viitor si serios nu ceva de cateva luni.
  24. Vreau sa imi incurajezi hobby-urile ca sa nu ajung ca persoanele stresate care nu fac ce vor si eu o sa fac la fel.
  25. Vreau surprize si vizite neasteptate fiindca ma fac sa zambesc.
  26. Vreau sa nu-mi mai fie frica sa-ti zic ceea ce simt
  27. Vreau sa nu ajungem la jocuri emotionale fiindca niciodata nu iese nimic bun din ele.
  28. Vreau sa nu mai reprim nimic si sa fiu ceea ce sunt fara sa analizez daca si cum te-ar afecta sau daca e appropriate sau nu.
  29. Vreau cineva care sa fie indraznet si cu care sa beat the world down.
  30. Vreau sa ma tina cineva de mana cand o sa-mi inving frica si o sa-mi fac un tatuaj si viceversa.
  31. Vreau sa te ajut sa treci peste frici chiar daca eu nu trec peste ale mele tot timpul.
  32. Vreau my little bubble of love in care sa nu ma indoiesc de persoana sau de intentiile sale.
  33. Vreau seara daca ne plictisim sa stam ca batranii si sa ne uitam la seriale/filme sau sa facem orice alt lucru.
  34. Poate vreau si o mica rutina ca intr-un fel si de drept rutina aduce si o anumita siguranta.
  35. Vreau sa-mi imaginez familia perfecta chiar daca in realitate nu se intampla asta fiindca intotdeauna exista ceva.
  36. Normal ca sunt meh si badarana cand vreau mai mult fiindca asta se intampla cand iti pui singur limite .
  37. Nu vreau sa fii mr. right dar vreau ca in timpul in care evoluam impreuna sa pot zice ca esti.
  38. Vreau sa stii viata e mai frumoasa in doi.
  39. Vreau sa stii ca fac prostia cateodata sa gandesc lucrurile prea mult si sa pierd momentul
  40. Vreau sa stii ca nu regret nici o experienta oricat de dureroasa ar fi fost si ca din fiecare experienta, preiau ceva ce trebuie sa lucrez la mine.
  41. Vreau sa fiu persoana pe care sa te poti baza in orice moment
  42. Vreau sa stii ca intotdeauna o sa am grija de tine, dar vreau si viceversa.
  43. Vreau sa simti ca evoluezi ca individ cu mine si nu ca un colectiv.
  44. Vreau sa las de la mine si sa zambesc
  45. Vreau sa te complimentez in fiecare zi pentru ceva si sa-ti zic de fiecare data daca ceva mi se pare gresit.
  46. Vreau mai intai de toate sa ma cunosti la fel de mult precum incerc si eu sa te cunosc.
  47. Vreau sa reusim impreuna chiar si atunci cand gresim fiindca asta inseamna sa treci peste piedici si sa nu le lasi sa te influenteze negativ.
  48. Vreau mesajul de buna dimineata.
  49. Vreau sa-ti ofer libertatea care sa te ajute sa evoluezi si viceversa.

Sa zicem ca asta e o lista a lucrurilor pe care le vreau in general chiar daca se refera la doi. Sa zicem ca sunt multe lucruri pe care le vreau si intr-un fel, poate nu mai vreau sa fiu „the rock” si vreau si eu un „rock ” to lean on. Nu sunt chestii specifice ci lucruri generale care cred ca sunt importante daca nu chiar mai importante decat lucrurile superficiale.

 

 

Orasul uitat

Corbii asteptau pe crengi cu ochii negri ca taciunele sclipeau in timp ce asteptau venirea noptii. Timpul trecea, dar ea continua sa apere micile vietati. Micile vietati refuzau sa plece de langa trupul cu pielea alba si privirea palida, incetosata.
Parul rosu ce odata se inalta ca o flacara acum ii se prelingea pe langa gatul subtire,lipit sa ascunda verdele inchis din ochii ce priveau inapoi. Inapoi, inapoi dupa urmele pasilor ce incepusera sa fie acoperiti de vantul ce batea. Inapoi, se uitau si vietatile ce usor usor se stingeau din viata si chiar cand credeai ca s-or duce, deodata prindeau iar suflu prin zambetul unei imagini dragi.
Fiinta sumbra si palida le creease ca o pictura pe panza unui tablou al fericirii impreuna cu el, dar acum era doar ea. Numai ea putea sa-i apere de corbii infometati ce pandeau si asteptau. In fiecare zi se inmulteau cu fiecare lacrima a trecutului ce se prelingea pe chipul palid. Incercase sa plece si sa lase vietatile in vointa naturii, dar ele o urmareau si de fiecare data se agatau de picioarele ei sa nu fie lasate si uitate. Ochii mici si negri erau determinati sa nu fie pierduti prin raceala si tristetea ce o inconjura.”pleaca”, ” lasa-ma in pace” le striga dar degeaba ca se tineau si mai tare cu gherutele care in negura noptii o trezeau din amorteala. ” Sunteti ai lui, plecati inapoi la el” le striga tematoare, dar vietatile  nu plecau si cu fiecare pas spre iesirea orasului, o urmareau.
Atat de aproape era marginea si totusi cativa pasi erau o eternitatea pentru ea. Afara, figurile de lut priveau prin masti catre ea si o asteptau. Inauntru, corbii abia asteptau sa se infrupte din lesuri. Vietatile se ascundeau printre pasii marunti si nu plecau. Masca unui zambet hidos statea alaturi dar ea o refuza si inca odata privi inapoi spre drumul pe care a plecat el in propria masca si pasi iar si iar inafara orasului uitat cu fiecare vietate, speriata ce sari inapoi inlauntrul ei.
Acel oras odata frumos, acum naruit de plecarea lui. Acele vietatii prezente, fumul unui chibrit stins si uitat sub masca hidoasa a realitatii si intrarii inapoi in scena falsitatii umane.

Fie ce o fi!

Am incercat sa ajut si sa indrum intotdeauna oamenii sa faca ceea ce simt ca apoi sa nu aiba regrete mai tarziu in viata.Fiindca daca nu simti ca ai facut tot ce ai putut, o sa regreti. Este chiar foarte simplu, dar cateodata indiferent de sfaturi, oamenii fac numai ceea ce vor ei chit ca dau cu bata in balta sau ca inconstient isi formeaza mai multe regrete.

Nu sunt experta si nici nu ma proclam a fi in chestiile sentimentale fiindca si eu dau cu bata in balta, dar deobicei sfatuiesc bine si pana acum nu simt ca regret nimic in privinta asta. Iau totul ca pe o experienta si cand stiu ca am facut tot ce am putut, atunci stiu ca nu o sa regret.

In ultimul timp observ oamenii care isi infraneaza sentimentele sau incearca sa gaseasca rationamentul in ele. Nu este un lucru rau sa faci asta, dar intotdeauna exista un risc pe care ti-l asumi. Este cumva rusinos sa faci un lucru bazat pe sentimente? Nu, doar ca oamenii au inceput sa uite asta si asa ajung din floare in floare ca sa-si dea seama la o varsta inaintata cat de singuri sunt si sa regrete.

Am ajuns sa fiu fericita cu mine insumi, dar asta nu inseamna ca nu simt pentru altii. Simt, doar ca nu ma complac pentru ceva mai marunt. Prefer sa fiu singura decat sa ajung intr-o relatie nedorita. Stiu cum este sa te indragostesti si sa iubesti pe cineva si atunci de ce sa ma complac pentru ceva mai putin decat asta? Refuz.

Daca vrei poti repara orice si daca vrei poti castiga usor persoana de alaturi daca inca exista sentimente. Un lucru gresit pe care il fac majoritatea din zilele de azi este sa gandeasca si sa gandeasca acele sentimente pana pur si simplu, se trezesc ca e prea tarziu si pierd momentul. Este ok, viata iti mai da momente daca chiar persoana aceea este potrivita pentru tine, dar trebuie sa fii putin naiv sa pierzi acele momente iar si iar. La un moment dat trebuie sa inveti din greseli si in loc sa stai sa rumegi totul sa faci ceea ce simti.

Unde sunt acele mari gesturi care le vedem in filme ca oamenii le fac pentru a-si castiga persoana iubita? Sunt pierdute prin filme fiindca oamenii in realitate, sunt prea fricosi. In realitate oamenii pierd momentele si apoi le regreta. Tot in aceea realitate, oamenii considera ca aceste lucruri sunt foarte cheesy si ireale, dar perceptia asta este adevarata doar pentru fricosi sau persoanele nepotrivite.

Ca persoana romantica, mi-ar place sa-mi faca cineva un mare gest romantic atat timp cat sentimentele sunt mutuale. Ca persoana idealista, cred in iubirea dintre doi oamenii si in acelasi timp cred ca oamenii, inclusiv eu suntem niste prosti sentimentali care o dam in lasitate si rationalism ca sa explicam de ce nu facem un lucru cu motivul ” nu exista iubire si prea multi oamenii ajung raniti” sau ” nu vreau sa fiu luat de prost”. Stii ceva, daca exprimarea sentimentelor sau gesturi marete de dragoste inseamna sa fii luat de prost atunci prefer sa fiu luat de prost. Prefer sa fiu sincera cu mine insumi si sa lupt pentru un lucru care chiar merita in ochii mei.

Exista si momente nepotrivite pentru orice cuplu si exista si probleme fiindca viata nu este roz, dar un lucru imi este cert. Daca tu incerci sa fii cu alte persoane si dupa ce incerci inca mai ai sentimente pentru x, atunci te minti singur daca incerci sa gasesti explicatii logice. Daca incerci sa pui logica in loc sa incerci sa vezi de ce simti astfel este ca si cum ai incerca o prajitura in care nu stii ingredientele si o sa vezi doar ce e deasupra. O sa vezi ciocolata si aluatul de deasupra, dar nu o sa stii niciodata ce va fi in interiorul acelei prajituri daca nu iei o muscatura. Vezi tu, logica si rationamentul nu o sa-ti explice niciodata mai mult decat ceea ce vezi si ceea ce poti sa analizezi si asta sunt deobicei lucruri de suprafata, dar fara sa incerci nu o sa afli niciodata mai mult decat ceea ce constientizezi. pe langa acel constientizat, mai exista si partea inconstienta care deobicei contine mai multe raspunsuri decat cea constienta si care deobicei se bazeaza pe instinct si sentimente.

Care ar fi sfatul meu? Cateodata instinctul chiar nu greseste si daca vrei sa fii unul din altii oamenii de turma care oh vai logica si rationament si o sa ajungi ca majoritatea persoanelor care o gandesc prea mult. Ai prietenii care sunt singuri? Te-ai intrebat vreodata de ce? Iti zic eu, fiindca fac aceleasi lucruri si pierd acele momente cheie si la momentul respectiv, persoana. Nu zic ca toate relatiile merita, dar cand gasesti una care chiar merita o sa vezi ca dupa el/ea regreti cel mai mult ca ai gresit, ca n-ai facut x si y si nu te mira daca o sa reintalnesti aceea persoana iar si iar de-a lungul vietii fiindca asta este ironia vietii. Ea iti da sanse si iti da acele facepalm-uri de care ai nevoie, dar in acelasi timp tu esti cel care ia un risc si asuma acele sanse, le strica sau pur si simplu le ignora.

Eu voi fi cea care va lua acele sanse si o sa inteleg simplicitatea vietii fiindca recunosc ca eu sunt cea care ma complic si in naivitate pe care o vad altii, eu vad speranta si sentimente care in lumea moderna, abia daca mai conteaza. Este ironic fiindca multi aspira la asta, dar putini fac ceva pentru a dobandi aceasta fericire emotionala. Cateodata, adevarul trebuie zis chiar daca unii nu sunt de acord sau se supara, dar persoanele care tin la tine iti zic si lucruri sincere care poate ca nu-ti plac.

Inainte, lucrurile erau mai simple

Un amic zicea ca exista doua tipuri de iubire, respectiv: iubirea profunda prin care simti ca vrei sa dai totul pentru persoana respectiva si iubirea care se transforma in dragoste.

Indiferent, tot timpul imi amintea si imi povestea de iubirea profunda deoarece in timpul meu nu reusisem sa o intalnesc pe atunci.

Acum pot zice ca am intalnit-o, dar nici macar iubirea profunda nu te poate salva de diferentele dintre oameni sau de certuri numai ca doare al dracu de tare cand ele se intampla. Doare al dracu de tare sa fi cu un picior in prapastie si sa stii ca posibilitatea de a pierde aceea persoana este mai mare decat cea ca ea sa ramana cu tine. N-as putea sa explic sau sa povestesc aceste sentimente amplificate fiindca n-am cuvinte pentru ele fiindca sunt mult mai mult decat as putea sa explic.

El vrea timp si spatiu, eu vreau inapoi in imbratisarea sa si sa stiu ca totul va fi bine. El vrea siguranta, eu nu-i pot oferi mai mult decat promisiuni pe care le tin si nu o sa le vada daca totul se va duce pe apa sambetei. Ironic, le-am pus in aplicare cu ceilalti tocmai pentru a face un pas in fata, dar cine stie daca o sa stie vreodata asta. Toata asteptarea, toate amintirile si sentimentele sincere par a fi un nimic pe langa gandurile ca ele vor fi pierdute din mici greseli ce pot fi rezolvate.

Nu cred ca am simtit vreodata o durere mai mare decat asta. Asteptarea este un chin, rabdarea este o virtute in care trebuie sa incerc sa-mi ocup mintea cu toate cacaturile posibile si nici atunci, nu ma pot concentra. Nici atunci nu-mi pot opri tahicardia, lacrimile, lipsa de foame, lipsa de sens fara sa ma gandesc la aceea persoana si ma pierd. Simt cum ma pierd pe mine insumi in tot amalgamul de sentimente si nici macar autoconservarea nu mai merge. Simt cum pierd bucati din mine care vor ramane intotdeauna ale lui.

Inainte lucrurile erau mai simple fiindca oamenii nu aveau atatea optiuni si alegeri si atunci se valorizau aceste sentimente. Atunci, nu existau atatea nesigurante, atatea rezerve, atata superficialitatea si oamenii chiar nu renuntau la ceva bun. Oamenii de atunci incercau sa rezolve aceste lucruri, dar acum ? Acum  oamenii se despart si trec mai departe si in momente grele, rar sunt cei care nu renunta si incearca solutioneze situatiile. Acum totul a devenit superficial si oamenii calca pe cadavre si pe inimi pentru a alege calea mai usoara. Unde este romanticismul si unde sunt oamenii care in ciuda problemelor, si le rezolva ca in orice film romantic si orice serial? Acele situatii cand oamenii sunt capabili sa-si rezolve conflictele si chiar incearca? De ce trebuie sa uitam acele sentimente, lucruri si sa le cautam altundeva cand dai peste momente mai grele?

De ce ne indopam cu povesti de iubire si dragoste cand e clar ca lumea nu le mai pretuieste si sentimentul de „eu” va fi intotdeauna mai presus decat „noi”. Toate aceste poveste de dragoste si iubire parca sunt niste iluzii menite sa-si bata joc de cei care cred in ele.

Si atunci, astepti…si astepti…chiar si cand simti ca este prea mult si ca nu mai poti fiindca orice farama este importanta, orice este important si mai ales fiindca stii in acel moment ca inima ta este capabila sa indure chinul asteptarii fiindca l-a ales pe el. Cel mai rau este ca ai face orice pentru zambetul lui, dar nu poti fiindca e decizia lui si totusi stii ca si daca il pierzi, tot o sa vrei sa-l vezi fericit si tot o sa incerci sa ii fi alaturi in momente grele fiindca nu poti schimba ceea ce simti.

Poate ca asta e iubirea profunda despre care imi zicea…sa simti ca in aceste momente ai schimba totul ca sa nu se ajunga la situatii de genul si sa faci totul sa fie perfect. Sa simti ca ai sacrifica totul chiar si pe tine pentru aceea persoana. Pacat ca in  cazuri de genul…resentimentele, regretele, cerutul iertarii, schimbarile.. nici nu stii daca mai conteaza sau nu in ochii celuilalt si tot ce poti sa faci, este sa astepti.