Reflexie

Suntem fix ceea ce ne creeaza societatea. De ce zic asta? Fiindca oamenii din jurul nostru fac parte din societate, iar societatea reprezinta un grup de oameni care traiesc in acelasi spatiu. Nu vrem sa ajungem ca cei din jurul nostru, dar fix asta o sa ajungem din cauza influentei prea mari asupra noastre si a intamplarilor care ne formeaza.

Pana la o anumita varsta nu distingem cu claritate ce e bine si ce e rau fiindca nu punem importanta si pentru ca ni se pare a fi ceva normal. Ni se pare normal fiindca cei din jurul nostru o fac si atunci nu poate sa fie ceva rau , nu? Spiritul de turma a fost intotdeauna proeminent atunci cand dorim sa ne adaptam in varsta adolescentina si uneori chiar si mai incolo. Odata ce iti formezi o anumita distingere a binelui de catre rau si a raului fata de raul necesar, incep sa apara presiunile asupra lor si provocarile din partea mediului sau a oameniilor din jur. Doar fiindca x a facut asta nu inseamna ca y trebuie sa-si incalce valorile pentru a face si el acelasi lucru. Ce este mai important pentru y? Sa se comporte ca ceilalti sau sa fie el insusi si sa nu faca lucruri care i-ar pune la indoiala identitatea? Unul din greselile uzuale pe care oamenii le fac este ca nu invata din greseli si nu-si formeaza aceea distinctie sau o gandesc numai printr-o prisma egocentrista in care faptul ca lor nu le-a facut rau pe moment deci daca le ascund, nu or sa le faca rau nici mai incolo. GRESIT!

De multe ori singurul rau pe care il poti considera necesar este cel de a fi sincer cu tine insuti si cu ceilalti fiindca este un prim pas in a evolua in comunicarea cu cineva sau chiar in a ajuta pe cineva pe termen lung. Niciodata nu pot spune ca am inteles de ce oamenii tind sa faca rau altei persoane pentru ceva care nu le aduce decat satisfactie pe termen scurt, dar asta probabil ca tine de maturitatea emotionala. De multe ori, cand ne e frica de ceva sau cand simtim ca cineva ne-a facut rau, primele impulsuri sunt ori sa facem rau inapoi ori sa testam aceea persoana sa vedem daca se incadreaza in scenariile din capul nostru fara sa ne dam seama ca in acel moment sansele ca noi sa gresim sunt foarte mari si facem rau unei persoane prin lipsa de incredere.

Chiar si prin prisma unui om egocentrist, sunt lucruri care poate pe moment nu-ti fac tie rau, dar pe termen lung pot avea consecinte neasteptate si oricat de mult ai incerca sa le tii ascunse, adevarul iese la iveala mai ales intr-o lume in care este atat de usor sa ai acces la informatie fiindca practic ne este pusa pe tava de catre internet.

Atunci de ce ma pun eu pe mine pe un high horse si nu fac rau altor persoane care mi-au facut rau? Pai, un raspuns este fiindca ma iubesc pe mine insumi destul de mult incat sa-mi dau seama ca in momentul in care as face asta, mi-as pierde din respectul pentru persoana care am ajuns sa fiu. Al doilea motiv este ca am trecut prin experiente si am gresit, iar daca eu as face aceste lucruri inseamna ca n-am invatat nimic din acele experiente si greseli si in ochii mei, simt ca mi-as pierde din respectul pentru mine insumi si propria identitate fiindca am decazut nivele mai jos in loc sa evoluez. Da, consider incapabilitatea de a invata din greseli o involutie. Oportunitati de a gresi exista si vor exista tot timpul, dar daca le luam ca atare inseamna ca intram intr-un cerc vicios in loc sa le luam ca o provocare de a fi o persoana mai buna si de a arata cel mai mult, pentru noi, ca am invatat din greseli.

Luand aceste lucruri in considerare, de ce as cobori de pe cal pentru a lua o satisfactie minima cand pot sa arat prin actiunile mele ca pot fi o persoana mai buna si sa dau un exemplu bun in loc sa-mi compromit respectul de sine, identitatea si inteligenta. De dragul discutiei, dau un exemplu: am inselat in trecut si am crezut ca e un lucru ok fiindca nici nu aveam anturajul cel mai stralucit atunci si intr-adevar am fost influentata. Totusi, cand am iesit din acel grup mi-am dat seama cat rau am provocat in general. Pe moment a fost o satisfactie fiindca am combatut raul cu rau, dar pe termen lung mi se pare ca a fost unul din cele mai joase momente ale mele. Am invatat din asta? Normal ca am invatat si la fiecare oportunitate care sa zicem ca apare o iau ca pe o oportunitatea de a fi o persoana mai buna. Pana la urma, este atat de usor sa gresesti si sa faci rau cuiva, dar nu este tocmai usor sa tratezi raul cu bine. Este un lucru care necesita munca si multa rabdare ca apoi, intr-o zi sa vezi ca din cauza ta, persoanele de langa tine preiau partile tale bune si oare nu asta e mai satisfacator pe termen lung ? Eu zic ca da.

Deci, cum reusesti sa te adaptezi intr-un grup fara sa te compromiti pe tine insusi si fara a parea un ciudat? Cred ca intrebarile sunt in acest fel:

  1. De ce ai vrea sa stai intr-un grup in care oamenii nu te accepta si iti incurajeaza partile care nu-ti sunt benefice?
  2. Daca iti iei o masca cu tine pentru a te adapta esti sigur ca esti in stare dupa o anumita perioada sa faci discernamant intre ceea ce esti cu adevarat si aceea masca?

Daca lumea din jurul tau face un anumit lucru care stii ca n-ar avea consecinte pozitive, esti sigur ca vrei sa-l faci si tu? doar de dragul de a te integra sau de a fi even? Lumea are destui oamenii care fac rau altora, de ce ai vrea sa fi si tu una din acele persoane? Inainte de a face un lucru cu potentialul de a face rau cuiva, gandeste-te in primul rand la consecinte, la intentii, daca chiar merita si daca acel lucru vrei sa te reprezinte pe tine atat in fata ta cat si in fata altora.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s